Eram trează de ceva vreme. Nu puteam să mă scol. Pur şi simplu nu mai aveam putere. Doar mă gândeam. Ce dracu e cu mine? Nu puteam să ţin piept vieţii. Aş fi fost pierdută fără Kai. Eram dependentă de cineva. Gândul ăsta m-a făcut să mă strâmb. Eu am vrut dintodeauna să fiu pe picioarele mele. Voiam să fiu o femeie desteaptă căreia să nu îi fie frică să ridice capota unei maşini sau să fie deranjată de puţinul ulei de sub unghii. Asta mi-a dat o idee.
M-am ridicat de lângă el, fără să îl trezesc, şi m-am dus în garajul de lângă blocul meu. Am descuiat uşa şi am dat cu ochii de ea, ''iubirea mea'', cum o numea tata. Maşina asta a fost maşina copilăriei mele. Şi eu am lăsat-o să ruginească într-un garaj jegos. Am aprins lumina şi m-am dus la masa din capăt. Acolo am găsit vechiul radio al tatălui meu pe care mi l-a da când s-au mutat şi casetele cu trupele lui preferate. Lui i se păreau vechi. Mie nu. Mi-am pus salopeta cu numele meu şi am ridicat capota. Era praf de două degete. Am început să lucrez, lucru ce mă liniştea şi care mă făcea să mă simt importantă. Totuşi ceva lipsea. Muzica. Am pus caseta Led Zeppelin. Am zâmbit trist şi mi-am continuat treaba. Trebuiau înlocuite doar câteva bujii. Nu puteam să cred că doar pentru atâta a lăsat-o tata de paragină. Am închis capota şi m-am urcat să o pornesc. Eram aşa de emoţionată. Nu am mai simţit-o de mult torcând. Am apăsat ambreiajul şi am învârtit cheia. A pornit la sfert de cheie. Am început să plâng. Jumătate din cauză că eram fericită că merge şi jumătate pentru că aducea prea multe amintiri ce erau greu de suportat. M-am oprit ca să schimb caseta. Am dat ce mai era din copertina ce o acoperea şi am scos-o afară. Am spălat-o şi i-am schimbat şi becurile. Erau ca nişte lanterne de buzunar care erau pe moarte. Hm. Am dat-o cu ceară şi după aia m-am aşezat ca să o privesc. Lacrimie au început din nou să îmi curgă, doar că faţa îmi era prea obosită să se mai schimonosească în orice fel. Am oprit radio-ul, mi-am dat jos salopeta, a băgat '67 în garaj şi m-am dus în casă. Cred că îmi era greu să mă apropii de maşină deoarece mă făcea fericită. Nu voiam asta. Acum mă simt chiar liniştită. Poate că ar trebui să fac asta mai des. Mdea.
Păi, da... Hei, am 1,5 K citiri... Nici nu puteam visa la mai mult. Un sincer mulţumesc pentru că da. Continuaţi.
CITEȘTI
Mintea mea încurcată
SciencefictionBubu, o fată dulce la început. O pauză de la viața ei nu îi face atât de bine pe cât credea. A cunoscut oameni, a rupt legături. Un înger, un ochi-verzui, un om şi un elan o însoțesc în căutarea binelui printre oceanele de rău.
