Mintea mea încurcată

Capitolul 24

Trecură două ore, trei. Nu mai auzeam nimic de Kai. Mă întrebam ce se întâmpla în capul  lui acum. Oricum, eu voi fi împăcată cu orice alege. În meseria asta am învățat că e mai bine să nu ai sentimente puternice. 

Mai trecuse ceva timp, iar apoi se auzi o ușă. M-am ridicat de pe scaun pregătindu-mă să îi spun că nu mă influențează ce va alege.

- Pe mine nu-

- Bubu?!

- Minu, ce mai faci? am zis eu stânjenită de prezența mea acolo, frecându-mi ceafa.

- Cum de dai pe aici? Hai să îți dau ceva de mâncare, stai jos. Văd că te-ai făcut comodă, arătă spre cartea deschisă.

- Nu e ca și cum nu aș mai fi stat aici mai demult, m-am trântit din nou pe scaun, întinzându-mă după paharul cu apa chioară pe care el o numea whiskey.

- Ce te-a făcut să revii? spuse el în timp ce îsi punea geanta pe o comodă.

- Mi-am dat seama că mi-am revenit în fire și puteam continua, și, în plus, hai să fim serioși. Îmi era dor. Întodeauna am fost bucuroasă să ciopârțesc monștrii, am înclinat paharul spre el. Vezi că ai, ceva pe guler, mimam eu.

- Da, tocmai am reușit să dobor o tulpa, e sânge negru, dădu el cu mâna și constată.

- O tulpa?! Mai există așa ceva?! Credeam că dispăruseră de mult. Am mult de recuperat, nu?

- Ai lipsit cam mult, ce pot să spun...

- Păi se face cam târziu, am zis eu uitându-mă la ceas.

- Mda, păi eu mă duc să omor patul, zise el căscând. Noapte bună.

- Noapte bună, am spus indiferentă în timp ce studiam un vechi desen dintr-o carte.

De Kai nu am mai auzit nimic. Îi dau cât de mult timp vrea, oricum nu are unde fugi. Foișorul e plasat intr-un labirint din pădure, iar întodeauna se va întoarce tot aici, oricât va merge și pe oriunde ar lua-o. Îi mulțumesc lui tata și lui Dom că au proiectat chestia asta și încă altele, dar le voi discuta mai încolo. Desenul din carte era atractiv și, după ce am citit la ce se folosește, am decis că trebuie să îl am. Fiind o oră târzie, am amânat tatuajul pe mâine și m-am îndreptat spre ușa pe care scrie "Baia!" cu scrisul e mână al lui Dom. Am zâmbit și am intrat în duș. În fine, m-am spălat pe păr, dar în momentul în care am dat să apuc săpunul să termin ce am început, in loc de apa fierbinte care scotea aburi, a început să curgă parcă din Iad, ironic, știu, apă rece ca gheața. Ce Dumnezeu? Am icnit nervoasă, apoi mi-am amintit de legăturile pe care le-am făcut la instalații ca să pot să le fac farse. Dacă trăgeai apa din toaletă din orice baie din Foișor, apa rece va curge peste tot, izolând apa caldă care va porni după ce bazinul toaletei se va umple. Apoi am auzit cel mai puternic râs pe care l-am auzit vreodată. Minu. Într-un final, bazinul s-a umplut, iar apa caldă curgea din nou. Am ieșit și m-am trântit în pat. Nici nu cred că m-am mai schimbat, ci am căzut inconștientă până dimineață.

Am simțit o mână pe umăr, scuturându-mă. 

- Ce dracu? m-am întors morocănoasă.

Minu îmi făcea semne să tac și îmi întinse un pistol. Am sărit ca arsă din pat și am mers spre bucătărie, de unde veneau zgomotele.

- Ce e? l-am întrebat încruntată.

- Nu știu, am auzit zgomote și am venit în camera ta și când mi-am dat seama că nu tu ești cea care distruge dracu știe ce m-am gândit să te scol.

-Aha.

Am dat colțul spre bucătărie și apoi am văzut cea mai înfricoșătoare creatură pe care ochii unui om ar putea-o vedea. Kai. Răscolea după ceva de mâncare. M-am îndreptat de spate și am zâmbit, întorcându-mă spre Minu:

- Ei, așa să te tot scoli dimineața.