Mintea mea încurcată

Capitolul 13

- În sfârşit acasă!

- Bubu, trebuie să despachetezi şi trebuie să-

- Şşşş, vreau să dorm...

- Bubu...

- Kai, şşş!

- Unde dracu' e sticla aia cu apă?

- Stai, stai... Stai că mă scol... Ce trebuie să fac?

- Păi, hai prima dată, să despachetăm...

- Uof... Da' mă plictiesc...

- Unde dorm?

- Acolo, în camera aia...

- Atât? Nici o avertizare să nu sparg ceva?

- Hm?

- NICI O AVERTIZARE?

- Ho, nu trebuie să ţipi intr-un aşa hal fără de hal...

Am despachetat şi alea alea, am mâncat şi pentru că era 5 după-amiază, am decis să ieşim la o plimbare... Dar nu orice plimbare... O plimbare cu rolele şi cu căţelul... 

- Hai, Bubu, te-ai încălţat?

- Încă nu, e greu, stai aşe'...

- Aşa...

- Îhî...

Am coborât scările cu chiu cu vai şi într-un sfârşit am ajuns pe picioarele mele pe asfalt... Acum e greu de spus cum mă voi descurca, având în vedere că nu m-am mai urcat de ceva vreme, da' nu-i bai...

- Bubu, trebuie să le luăm paturi la ăştia mici... Şi mâncare... Şi jucării! O, doamne!

- Păi acum suntem cu rolele... Cum ai vrea să mergem în magazin ?

- Cu grijă şi atenţie...

- Băi...

- Hai, mă, plicticoas-o (ştim noi, ştim)...

- No, hai...

Aşa că am pornit cu afurisitele alea de role... Am trecut n-şpe mii de străzi şi o mulţime de treceri de pietoni şi alte alea şi nici numai pomenesc de căte ori am căzut ca din pod, de se crăpa pământul sub mine, dar na... Bubu merge cu rolele... Am ajuns într-un sfârşit şi la magazinul de animale care mai era deschis pentru o jumătate de oră - mulţumesc, Doamne -... 

- Bună seara...

- Bună seara... zise vânzătoarea. Ce aţi dori?

- Păi, două paturi-

- Unul pentru un căţel şi unul pentru o pisicuţă...

- Bubu, mă descurc...

- Aşa... Doi saci de mâncar-

- Unul pentru pisici şi unul pentru căţei...

- Da, Bubu, aşa-i...

Am luat ce ne-a trebuit şi am plecat... Când ajungem în faţa blocului meu, maşina roşie, Renault-ul ăla, î mi sare în ochi şi simţeam că voi cădea de pe role...

- Bubu, ce e?

- Ia, uită-te tu acolo, în faţa geamului Clementinei... Ce vezi?

- Un geam...

- Şi mai ce?

- O maşină...

- Şi a cui e maşina aia?

- Uuuu, hai în casă... Asta o să fie bună...

- Doamne-ajută....

Am urcat scările încet, foarte încet, gândindu-mă de ce dracu' i-am dat cheile de la casă... De ce, arhanghelul Pascal? Ajung în faţa uşii, bag cheia în gaură, apăs pe clanţă şi-

- Bubu, ce faci?! Unde ai fost până la ora asta?!

- Ne-am făcut griji pentru tine!

- Mai lăsaţi fata în pace...

- Tata!!! 

Am zis eu şi m-am dus direct în braţele lui...

 - Aha, deci pe noi nu ne iubeşti...

- Poli, cum să nu te iubesc, surioara mea cea mică şi răsfăţată...

A zis eu şi am început să o gâdil...

- Ce faci, Bubu? zise mama.

- Bine... După cum ai văzut, Kai stă aici acum, iar noii noştrii colocatari sunt Ursu' şi Puchika...

- Tot nu ai scăpat de numele ăsta? "Puchika"... zise tata.

- Hm... 

- Deci, ce mai faci, Kai? zise soră-mea, apropiindu-se de el.

- Bine, Poli, tu cum o mai duci?

- Destul de binişor...

- Am un anunţ de făcut!! Eu şi Kai suntem împreună!

- Bravo vouă! zise tata.

- Cum de? zise mama cu o privire ciudată pe faţă.

- Uite aşa! i-am tăiat-o rapid.

- Deci ce vă aduce pe la noi? zise repede Kai, să înlăture tensiunea.

- Păi am venit pe la tine, ne primeşti? zise tata.

- Eşti chiar culmea... Dar nu am nimic de mâncare... De abia am ajuns dintr-o scurtă vacanţă...

- Bubu, lasă că o să comand nişte pizza, e ok?

- Iei!! zise asta mică.

- Hai să ne aşezăm...

- Deci, la 19 ani, Poli, huh?

- Mda...

- Ai prieten? Te-ai mutat? La ce facultate ai dat?

- Nu am prieten *îmi face cu ochiul*, nu m-am mutat şi am dat la economie...

- Bravo!! Voi doi ce mai faceţi? 

- Păi eu mi-am revenit şi afacerea merge bine, deci... zise tata.

- Eu mi-am deschis un magazin de parfumuri şi merge foarte bine... Uite, ăsta l-am făcut eu şi ţi l-am adus ţie...

- Ce frumos miroase... Cred că tu ai o cămară plină de parfumuri, aşa-i, Poli?

- Vai, lasă-mă...

- Gata, am comandat pizza...

- Stai, aici, Kai... i-a spus tata, arătându-i locul de lângă el.

Le-am povestit escapada, când, dintr-o dată se auzi soneria...

- Cred că e pizza... Mă duc să deschid...

Apăs clanţa şi-

- Bună, Bubu...