Stăteam pe bancă şi mă uitam în gol. Nu ştiam ce să fac... Aveam din nou o cădere emoțională... Nu sunt genul să fiu veselă tot timpul, dar nici să stau pe la colțuri de stradă să îmi plâng de milă... Mi-am aprins o țigară şi am fumat-o încet... Mă simțeam oarecum mai bine... Mi-am dat seama că aveam nevoie să conduc... M-am ridicat de pe bancă şi am pornit spre casă... M-am urcat în maşina mea şi am demarat... Am luat- o pe o scurtătură şi am ajuns pe autobandă... Schimbam vitezele şi la un moment dat mi-am adus aminte de locul unde fugeam când eram mai tânără... Am aşteptat ieşirea de pe autobandă şi am făcut o curbă demna de Formula 1, după care am mai scăzut un pic viteza... Eram, totuşi, pe un drum de țară... Mergeam în pădure... Nu ar trebui ca o fată singură să meargă în pădure, nu? Dar nu-i bai...
Am ajuns la căsuța din copac pe care am făcut-o eu cu tata odată.... Asta e bucata noastră de pădure... Am urcat pe scândurile bătute în cui pe trunchiul copacului, am deschis mica uşiță de lemn şi am intrat... De câți ani nu am mai fost pe aici... Poli nici nu era născută când mă jucam eu în căsuța asta... Erau încă acolo... Arcurile noastre... Al meu era mic şi vai de capul lui, dar al tatei... Era un arc mare, greu şi frumos... L-am lăsat jos şi m-am uitat mai departe... Erau postere cu desenele copilăriei, jucării, cărți şi chiar haine de joacă... M-am uitat în micul dulăpior unde ştiam că țineam mâncarea şi erau acolo vreo două mere putrezite şi uscate şi un baton de cereale cu data expirării: 02.05.2001... Le-am aruncat, zâmbind... M-am aşezat pe fotoliul pe care obişnuia să stea el când veneam aici şi mă uitam pe geam către locurile unde trăgeam cu arcul... Țintele erau aproape intacte.... Am luat arcul lui şi săgețile şi am coborât... Am pus una în arc şi am lăsat-o să zboare... A nimerit musca... Era un arc bun... M-am pus pe o cioată din apropiere şi mi-am aprins o țigară... Nu aveam inimă să o aprind în căsuță... Acolo eram copilul naiv şi cuminte... Şi pe asta am fumat-o încet... Am pus arcul într-un dulap, m-am urcat în maşină şi am plecat...
CITEȘTI
Mintea mea încurcată
Fiksi IlmiahBubu, o fată dulce la început. O pauză de la viața ei nu îi face atât de bine pe cât credea. A cunoscut oameni, a rupt legături. Un înger, un ochi-verzui, un om şi un elan o însoțesc în căutarea binelui printre oceanele de rău.
