Mintea mea încurcată

Capitol 15

A doua zi de dimineaţă, mama făcea clătite în bucătărie şi o puteam auzi:

- Unde ar pune Bubu sticla cu ulei?

Ar fi trebuit să îi spun că nu am mai cupărat ulei de câteva luni, dar asta e...

- Oare are nişte unt?

Ăla s-a terminat ieri dimineaţă...

- Am aluatul şi acum cu ce îl prăjesc?

Ar trebui să mă scol şi să îi spun că în dulapul de jos am o sticlă de ulei de migdale? Mmmm, nu...

- Asta ce e? zise ea mirată. Ulei pentru prăjit cu extract de migdale! Gata!

Asta e telepatică?! Se deschide o uşă, cred că e uşa de la camera lor... S-a trezit tata, ăsta e un miracol, oare cât e ora? E 7:00!!!! Să îmi bag una! Da' dormiţi în puşca mea că nu vă bate nimeni... Kai doarme ca un îngeraş cu glas de urs, cred că a sforăit toată noaptea... Cred că s-a trezit Poli...

- Ce dracu' v-aţi sculat amândoi aşa de devreme?

Uuuu, ce urât a vorbit... Cred că mam-

- Domnişoară, cum vorbeşti?

- Bine, bine, dar lăsaţi-mă să dorm...

- Hai, scoală-te...

- Lasă fata să doarmă, zise tata în şoaptă.

Poate mai pot să adorm, nu? Gresit! Kai se mişcă deja în pat de pe o parte pe alta şi asta mă enerveză la culme... Ar trebui să îl leg cu coliere de plastic... 

- Ce faci, Bubu?

- Dorm... E ora 7...

- Şi atunci de ce toată casa e în picioare?

- Pe mine mă întrebi? Nu vezi că sunt lângă tine?

- Şi asta e adevărat...

Zise şi un zâmbet îi apăru pe faţă şi îşi îngropă faţa în spatele meu, strângându-mă în braţe...

- Hai să mai dormim...

- Dar mie nu îmi mai este somn, Bubu...

- Atunci hai la o ţigară pe balcon... 

- Hai...

Ne-am ridicat leneşi din pat, eu am luat pătura după mine şi când să deschid uşa de la balcon, zbang! un cap de uşă...

- Băi, Bubu, eu ştiam că te dai cu capul de toţi pereţii dimineaţa, dar ai început şi cu uşile?

- Taci, mă...

Stăteam rezemată de balustradă şi priveam cum soarele urcă încet.... Mi-am luat ţigara şi când să o pun în gură, văd cum tremuratul devine din ce în ce mai intens, dar nu spun nimic.... Trăgeam încet şi am făcut prostia să mă uit în spate... In boxerii lui negrii şi în tricoul ăla larg, părea atât de "băiat sexos" şi nu Kai pe care îl ştiam eu... M-am înecat cu fumul şi atât a fost... Am început să tuesc şi să înjur şi el râdea cu o poftă...

- Da, bine, râzi cât mai poţi! Ai trei secunde să fugi!

- Dar sunt în boxeri!

- Atunci ar trebui să ai grijă la Poli şi la mama....

- Nesimţito!

Am aruncat ţigara în scrumieră şi am fugit după el... A deschis uşa la camera mea, a luat-o la stânga, către bucătărie şi a fugit cât mai repede spre camera de zi şi de acolo direct lângă Poli pe canapea s-a trântit... 

- Ce dracu' faci şi tu?!! Nu mă lăsaţi niciunul să dorm, mânca-v-ar ciuma... Uuu, eşti sexi rău...

- Poli, înapoi, e al meu... Gata, te laşi bătut?

- Nu!

A sărit şi s-a dus într-o viteză în baie şi a închis uşa după el... 

- Nu o să stai acolo la nesfârşit! strigam eu.

- Bubu, hai la masă...

Sincer, am mâncat clătite mai bune... Astea erau arse si fumegau, dar ce nu trebuie să fac eu... Poli înghiţea cu scârba, Kai se juca în farfurie, doar tata îi mai complimenta din când în când creaţia: " Ce bune au ieşit!" " Ai luat reţeta de la colega aia a ta?" "Şi migdalele! Mmmm!"... Dumnezeule, ce actor bun... După ce am lăsat-o pe Poli să o ajute pe mama la spălatul de vase (nu e  chiar hobby-ul meu), m-am dus în cameră să îmi caut ceva de îmbrăcat, din moment ce eram doar în nişte pijamale... Îmi aud telefonul sunând... Ce dracu'?

- Da?

- Bubu, hai la fotbal...

- Să jucăm sau să urmărim?

- Ambele... Vii?

- Da' cum să nu... La ce oră? 

- Pe la unu-doua...

- Bine, Roxi... Pot să aduc mai mulţi oameni?

- No, clar... 

- Pa!

Am  închis telefonul, m-am îmbrăcat cu ce am găsit la îndemână şi am dat buzna în camera de zi anunţând:

- Astăzi, la ora unu-două, Bubu va juca în campionatul mondial din parcul oraşului... Intrarea este liberă! Cine nu se va prezenta va avea parte de o rundă terifiantă de gâdilituri! Vă aşteptăm în număr cât mai mare!

- Tu joci fotbal?

- Cam de când aveai tu vreo 5 ani, dragă surioară...

- De abia aştept să te văd! Ce mă bucur pentru tine...

- Da, mă rog, mamă... Eu mă duc să mă plimb un pic... Aveţi casa la îndemână, dar să ferească să spargeţi ceva...

- ÎhÎ... 

Mi-am luat hanoracul şi am ieşit repede-repede pe uşă... Am început să fug cât mai repede până am ajuns în parcul meu... M-am aşezat pr prima bancă şi mi-am plâns sufletul imediat...

//// Ţinând cont cum a evoluat această poveste, nu mai eşti Kai (te ştii tu bine "prostu-le")////