Mintea mea încurcată

Capitolul 12

- Cum zici tu, Bubu... Deci, cum e ultima nostră seară aici, am o surpriză pentru tine...

- Ce drăguţ, Kai...

- Ce i-aţi dat de vorbeşte frumos, mă? zise Mono de undeva din spate.

- Nu mi-au dat nimic.... De fapt mi-au dat nişte ţigări de care aveam mare nevoie şi gata, fata nu mai are crize, nu-i aşa?

- Bubu, ştiu că tu nu eşti bipolară, dar ce era să îi spunem lui Beth?

- Na... Deci unde e surpriza?

- În mansardă... Hai...

Am urcat feşti fain până în mansardă, deschid uşa şi acolo văd, ascuns printre funde şi panglici, intr-un coş, un căţeluş lingând o pysycutză pery my ( să nu te superi, Lolo)...

- Kai, ce drăguţi sunt... Ai cui sunt?

- Te credeam mai deşteaptă, mă...

- AI MEI? AI MEI! AI MEI!

- Bub-

- AI MEI!

- BUBU!

- Da?

- Vroiam să te mai întreb ceva...

- Da, despre asta... Vrei să mă întrebi ce cred eu că vrei să mă întrebi?

- Păi tu ce crezi că vrei să te întreb?

- Dacă vreau să fiu prietena ta?

- Păi da şi nu...

- Cum aşa?

- Păi asta vroiam să te întreb după ce te întrebam dacă ai putea să mă primeşti locuitor în apartamentul tău...

- Asta nici nu se pune problema.... La câte vase ai spălat, ştii mai bine ce am în dulapuri şi unde stau toate şi alea alea... Şi tu credeai că o să am grijă de ăştia singură?

- Cum îi cheamă?

- Da' cam multe vrei să fac singură... 

- Deci?

- Cred că pe lingăul ăsta mic îl va chema Ursu' şi pe asta care miaună o va chema Puchika...

- Puchika... Doaamne!!