Mintea mea încurcată

Capitolul 6

- Bun, bun, bun... Deci-

- Fără deci...

- Bubu, taci...

- Deci acum ce facem?

- Păi, Ala, toţi suntem obosiţi şi vrem să dormim... spuse Mono abţinându-se din râs.

- Âhâ.. Deci?

- Hai să facem un foc aici...

- Aici?! Kai, ai condus prea mult...

- Bă, om cu creierul blond, creţ şi uscat de soare, acolo *arătând cu degetul spre cercul de pietre din mijlocul sufrageriei* se face foc şi stăm în jurul lui...

- Şi putem să prăjim şi bezele? zise Mono cu un glas piţigăiat.

- Nu... E prea "mainstream"...

- Bubu, nu te mai băga...

- "Bubu, nu te mai băga"... l-am imitat eu pe Kai cu o voce piţigăiată care îl enerva la culme.

- Să ştii, Mono, că o să prăjim Bubi... zise el încet.

- Da' eu? se remarcă Ala.

- Păi prăjim şi Ale... incepu Kai să râdă.

- Gata, mo... Haida să scoatem bezelele şi să facem focul...

- Kai face focul! strigă Ala bucuroasă.

- Şi eu aduc bezele! ridică mâna Mono.

- Şi eu cu Ala stăm şi ne uităm la voi, bun?

- Îi punem noi la respect pe băieţii ăştia... îmi şopti Ala la ureche.

- Ăhă... murmurară Mono şi cu Kai.

Zis şi făcut... Focul ardea, bezelele se ardeau si noi ne ardeam de râs la glumele lui Mono şi Ale lui Kai... Telefoanele le-am oprit toţi, iar de internet nici nu putem vorbi... Era doar un timp preţios petrecut cu prietenii...

- Bubu, ce mai face Marc?

- Nu o mai întreba de nenorocitul ăla, că de abia am liniştit-o...

- Vai, Kai, ce protectori suntem noi... îl mângâie Mono pe Kai pe spate.

- Băieţi... Şi ca să îţi răspund la întrebare, Ala, nu ştiu şi nu mă intereseşte, ca să vorbim normal...

- Bine că ai trecut în sfârşit peste el... Îmi părea aşa de rău pentru tine, Bubuneţ... zise Ala şi mă strânse în braţe.

- Prea multă iubire... Mi se face rău... Lasă-mă, te rog...

- Bubu, fi respectuoasă...

- Kai, nu eşti mama mea!

- Îhm... Continuă să îţi spui asta...

- Bă, oameni, e 3 noaptea... Vouă nu vă e somn? zise Ala în timp ce căsca.

- Mono nu are somn... Kai are?

- Kai nu are somn... Bubu are?

- ....

- Bubu?

- Las-o, mă că a adormit... 

* a doua zi dimineaţa*

- Bubu! Hai, trezeşte-te, uite ţi-am adus micul-dejun...

- Vai, Ala, nu trebuia... Voi aţi mâncat?

- Da, băieţii au mâncat şi acum s-au dus să vadă de plimbarea cu barca...

- A, da?

- Bubu, de ce ai zâmbetul malefic dar nu prea malefic pe faţă?

- Hai cu mine...

Am căutat în valiza lui Kai şi i-am luat toţi chiloţii şi şosetele, iar lui Mono i-am pus muştar picant în pasta de dinţi şi i-am scos bateriile de la periuţa electrică... Lenjeria lui Kai a ajuns pe o bârnă din mansardă, de unde nu se vedeau de jos... M-am întors, regina farselor s-a întors...

- Crezi că e bine ce facem, Bubu?

- Serios, Ala, serios?

- Mna, bun, hai să coborâm...

- Nu, nu... Îi aştepăm aici... Hai să îţi fac o cafea...

- Nu mai beau cafea de când sunt cu Mono... A spus că nu e bine...

- Îhm, bun... Cu două cuburi de zahăr?

- Am spus că nu beau...

- Şi cu lapte?

- Stai că îl sun pe bunicul să îţi dea aparatul auditiv...

- O cană nu face rău nimănui... Îţi pun trei sferturi lapte şi un sfert cafea, ok? Şi după aia am eu grijă să nu mai bei, bun?

- Bine, mă, Bubu, bine... Să vezi ce o să păţeşti tu...

- Îhm... Mmmmm, ce bună e cafeaua asta... Trebuie să întreb ce marcă...

- Şşşş, taci, că vin...