Mintea mea încurcată

Capitolul 7

- Deci, fetele mele, frumoase ca ştima pădurii, hai să mergem cu chestia aia cu care vâsleşti ca să se mişte...

- Barcă, Kai... Îi zice barcă... Barcă cu vâsle...

- Bubu, tu să îţi foloseşti alfabetul şi cuvintele tale şi eu pe ale mele, bun?

- NU! Pentru că dacă mi-aş folosi eu alfabetul meu, nu m-aţi înţelege nici când o să vină popa să-l spovedească pe Dracu' Negru...

- Satana, Bubu, îi zice Satana...

- Nu, Kai, nu îi zice... Îl cheamă... Pentru că-

- Bubu, taci, cu diploma ta în ce o fi... Am venit să ne distrăm, nu să te auzim pe tine cum predai..

- Ţi-ar prinde bine totuşi, câteva ore de meditaţie... 

- Şi ţie...

- Nu sunt târfă masculină, Kai...

- OOOOOOOOOOOOOO... strigară Ala şi cu Mono.

- Acum, Kai, hai să mergem cu "chestia aia cu care vâsleşti ca să se mişte"...

- Bubu, Bubu... Te joci cu focul...

- De striptease? Lasă că nu mă ard...

- Eu merg cu iubita mea în barcă! strigă Mono, în timp ce coboram scările alea.

- Mono, cu cât te-a mituit Kai ca să fiu eu cu el în barcă? am zis eu în şoaptă.

- Nu m-a mituit, numai mi-a promis câte ceva acolo şi pe dincolo...

- Ala, ai întrebat dacă au veste de salvare?

- Lu' Bubu îi e frică? zice Kai cu o voce piţigăiată.

- Vorbeam de tine, mă, "chestie"...

- Nu, nu are... Păcat... Kai se va uda... zice Ala.

- Hei, salut... Eu mă numesc Elizabeth, dar puteţi să îmi spuneţi Beth... Voi veni cu voi în barcă, ca să nu vă înecaţi pe aici... zise o fată înaltă şi roşcată.

- Dar vom merge toţi cu o barcă?! zise Kai dezamăgit.

- Mda, nu vreau să vă pierd... E cam adânc lacul...

- Îhm, cum să nu... comentă Kai, ca o divă ce e.

- Bun, hai, urcaţi...

- Deci, Beth, care e povestea lacului? am întrebat eu curioasă.

- Nu are nici o poveste specială... Doar că în anumite perioade ale anului, apa devine atât de limpede, că se vede fundul...

- Tău? chicoti Kai încet.

- Nu, al meu îl vede doar logodnicul meu, drăguţule...

- Câţi ani ai? întrebă Kai uşor speriat.

- 27, dar voi?

- Cam tot atât...

Şi aşa se aşternu o linişte de mormânt peste barca care se mişca alene pe suprafaţa lacului... Doar motorul stricat al bărcii vechi, turuia întruna... Dintr-o dată, încetă...

- Beth, ce ai făcut?

- Nu ştiu, cred că s-a înecat motorul, ăăă...

- Mi se spune Bubu...

- Aha...

- Perfect! Dar ai nişte vâsle? Te rog spune-mi că ai vâsle...

- Dacă astea sunt vâsle, atunci da... zise ea şi scoase două vâsle mari de naiba ştie unde.

- Atunci dă-mi să încep să vâslesc la mal... am zis eu nerăbdătoare.

- Dar tu nu vezi cât eşti de mică? Nu ai putere...

- A, da? Dă-mi...

- Mai bine ai asculta-o, Beth... zice Kai.

- Hai să te văd, BUBU...

Am începu să vâslesc... Trebuie să le mulţumesc lecţiilor de canotaj de acum câţiva ani şi ălora de box, pe care le fac aproape zilnic...

- Ce e aia, acolo, Beth? zise Ala speriată.