Latino Lover

C A P I T O L U L 50

— Am făcut cheesecake-ul dimineață, cred că ar trebui să fie bun de servit acum, i-am vorbit fericită mamei în timp ce mă chinuiam să sprijin telefonul de vaza cu flori din sufragerie. Îmi sărbătoream ziua de naștere într-un mod absolut drăguț, vorbind cu mama prin Skype și plănuind să mănânc un desert absolut delicios. Mama avusese grijă să mă sune înainte cu câteva minute de ora doisprezece după care îmi cântase la mulți ani într-un mod foarte drăguț.

— Și eu am făcut tartă cu fructe ca să sărbătoresc ziua ta de naștere, mi-aș fi dorit să fi venit acasă, Madena! mama devenea nostalgică în timp ce mi-l prezenta pe cel mai nou membru al familei, un motan grăsuț și portocaliu care mă privea într-un mod care arăta că nu mă agrea. Mama îmi spunea că așa își arăta iubirea față de mine, dar dacă aveam să îl întâlnesc în viața reală, sigur avea să încerce să mă muște.

— Ah, tartă?! am exclamat amuzată, simțind cum mi se face poftă. Îmi era dor de mâncarea mamei și de prăjiturile ei, însă nu mă simțeam pregătită să mă întorc acasă, nu încă cel puțin.

— Mhm, îți fac când te întorci! Îți promit, îmi făcuse pe plac, precedând la a-mi arăta ce îmi cumpărase pentru ziua mea. Mă răsfățase cu tot felul de haine de care nu știam dacă aveam neapărată nevoie, tot felul de produse de make-up și de îngrijirea feței, lucruri care mă făceau fericită în general într-o oarecare măsură. Și mi-l mai arătase pe Ginger încă o dată, motănelul portocaliu. Arată-mi ce-ai primit de ziua ta, mama devenise curioasă, iar eu m-am ridicat de pe scaun și am luat cele trei pungi primite de la colegii de muncă. Nu erau multe, dar îmi încălzeam inima.

— Am primit un buchet de trandafiri de la șefa mea, am exclamat mândră în timp ce am ridicat vaza în care zăceau florile pentru a le expune în fața mamei. Și colegii mei de birou mi-au luat câteva bijuterii, i le-am arătat pe fiecare în parte, primind din partea ei tot felul de exclamații care mă amuzau copios.

Trebuia să recunosc că îmi era dor de mama și de iubitul ei, de casă, de oraș, de Jane... și lista putea continua. Nici nu mai știam cât a trecut de când am plecat definitiv din orașul ăla, probabil aveam aproape un an de când îmi duceam viața singură într-un apartament acaparat de liniște. Îmi era bine aici, chiar dacă nu aveam persoane cu care să vorbesc prea multe, încă mă chinuiam să înțeleg cum alte persoane erau capabile să închege prietenii și relații, iar eu eram tot singură și fără prieteni.

— Știu că a trecut mai bine de un an de când... mama devenise brusc incomodă cu subiectul care îl implica pe mexicanul care îmi rupsese inima. Există vreun bărbat în viața ta, Madena, și nu ne spui? întrebarea ei mă luase prin surprindere și nu mi-am putut ascunde amuzamentul de pe chip.

— Huh, nu, nu... i-am răspuns amuzată, privind ecranul telefonul. Dar când o să se întâmple, veți afla primii! i-am informat cu o voce care să nu mă dea prea mult de gol. Acum, dacă nu te deranjează, mă duc să mănânc o felie de cheesecake și mă voi uita la un serial, mâine am liber! m-am lăudat în fața ei, știind că avea muncă de dimineață.

Ne-am luat la revedere una de la alta și abia atunci am putut răsufla ușurată, mama îmi dădea impresia că se interesa prea mult de viața mea privată și mă deranja asta uneori. Însă o înțelegeam pe de o parte, eram departe de ea și voia să mă vadă fericită, nici de cum rămasă blocată într-o relație sfârșită și eșuată.

Dacă eram sinceră cu mine, durerea și dezamăgirea erau încă prezente și uneori se simțeau a fi atât de proaspete de parcă nu ar fi trecut un an de când logodnicul meu ceruse să ne despărțim de parcă nu ar mai fi existat niciun strop de iubire între noi. Durea teribil și nu știam cum să fac să dispară.