Latino Lover

C A P I T O L U L 39

Era vineri seara, mama gătea liniștită paste în timp ce eu încercam să îmi pun o mască pe față. Tocmai ce ieșisem de la duș, plănuiam o seară relaxantă în care să lenevesc cu mama la televizor în timp ce mâncam prăjituri și comentam cât de prost jucau actorii.

Mama asculta ceva muzică în spaniolă, m-am chinuit puțin să îmi dau seama în ce limbă era melodia, am ajuns să zâmbesc gândindu-mă la cât de romantică putea fi mama uneori.

Mi-am tras mai bine halatul pe mine și am ieșit spre bucătărie, inhalând aromele puternice ale ierburilor aromatice care își găseau locul într-un sos roșiatic și absolut delicios. Ah, trebuia să îmi aduc aminte că trebuia să mănânc mai puțin sau nu mai încăpeam în hainele mele în curând.

— Te ajut cu ceva? i-am dat târcoale mamei în timp ce aruncam câteva priviri spre tigaia cu sos. Mă chinuiam pe mine însumi, dar nu mă puteam abține.

— Tu ai grija de masca ta, mă certase amuzată în timp ce dansa ușor pe muzica suavă și lentă. Adoram să văd că era fericită, cel puțin așa arăta la suprafață, speram că în interiorul ei era fericită măcar pe jumătate. Nu mai suportam să văd bărbați care s-o facă să sufere prin preajma ei, deși nu negam că i-ar fi prins bine un partener care s-o facă să se simtă iubită măcar o dată.

— Mai am una, îți pun și ție mai târziu. Trebuie să ai tenul hidratat, am glumit cu ea în timp ce derulam printre notificările de pe ecranul telefonului. Îmi oprisem privirea asupra câtorva mesaje de la Valentino.

~Te iubesc!!!
Vin mai târziu la tine.

Am zâmbit fără să vreau, amintindu-mi cât de dulce fusese Valentino în ultimele zile, deși nu am avut ocazia să petrecem foarte mult timp împreună. Într-adevăr, nici eu nu eram genul de fată cară să simtă nevoia de a-și avea iubitul lângă ea în orice oră a zilei.

Deși nu avea un loc de muncă stabil, îmi povestise că se apucase de reparat din nou mașini și motociclete. Eram bucuroasă pentru el, deși îmi doream să lucreze ceva mai bun. Speram ca în viitor brunetul să-și găsească un loc de muncă mai puțin epuizant.

Te aștept!!

Am abuzat la rândul meu de semnul exclamării în timp ce îmi întindeam mai bine masca tip șervețel pe față. Simțeam că mi se scurge în ochi și pe buze. Oare cum ar fi fost dacă aș fi apărut așa în fața brunetului? Probabil s-ar fi speriat destul de tare.

Câteva minute mai târziu am aruncat masca în coș și mi-am întins restul de substanță pe față după care am alergat spre bucătărie pentru a servi cina alături de mama. Am discutat chestii mărunte și am râs, după multă vreme mă puteam considera fericită în deplinul sens al cuvântului.

Craiul de Valentino își făcuse apariția când eu și mama eram prinse adânc într-o telenovelă de dragoste. Trebuia să recunosc că eu aproape salivam după un actor frumușel și că nu mă interesa povestea de fapt.

— Întrerup ceva important? Valentino ni se adresase amuzat în timp ce pășise ezitant în sufragerie. I-am aruncat o privire pe furiș după care m-am rezumat la a o privi pe mama. Aceasta îi făcuse loc lui Valentino pe lângă fotoliul de lângă ea și chiar îl invitase pe Valentino să se uite alături de noi la film. Probabil se simțeam incomod și căuta o modalitate prin care să se scuze și să nu o facă pe mama să se simtă prost în același timp.

— Valentino, puiule. Nici nu știi cât de bine arată actorul principal, mama îi vorbise entuziasmată, iar brunetul își dăduse ochii peste cap. Hmm, competiția masculină avea efecte negative asupra ego-ului lui? Mă amuza teribil reacția lui și nu o spuneam într-un sens rău.