Latino Lover

C A P I T O L U L 10

Capitol necorectat

— N-o mai iau niciodată cu mine, Camilla vorbise deranjată în fața prietenilor ei în timp ce eu mă chinuiam să mă cobor de pe motorul ei. Mă simțeam atât de amețită încât aveam impresia că pământul o lua la vale cu tot cu mine.

Cred că mă luase pe motorul ei tocmai pentru a mă face să mă sperii și să mă simt rău. După ce că mă surprinsese în brațele lui Valentino, se hotărâse să se răzbune pe mine cu un stil de condus nebunesc. Îi țipasem în urechi aproape nouăzeci la sută din timp, o rugasem să încetinească sau să oprească, iar ea, în schimb, ridicase motorul pe o singură roată. Dumnezeule, am zis că mor când am simțit efectiv că mă fac una cu asfaltul. Fusesem nevoită să mă țin strâns de ea ceea ce nu-mi făcea prea mare plăcere. Acceptasem de dragul lui Valentino.

— Ai speriat-o puțin, draga ei prietenă dăduse mâna cu ea în timp ce vorbea amuzată. Ce scorpii mai erau și aceste așa-zise prietene ale lui Valentino. Carl fusese destul de prietenos încât să îmi înmâneze niște șervețele. Simțeam că vreau să vomit.

Valentino ajunsese și el din urmă, iar privirea lui uimită care căzuse asupra mea mă făcuse să îmi dau ochii peste cap. Datorită lui, prietenele lui dragi își făceau de cap și mai ales, își băteau joc de mine.

— Cum a fost? ne întrebase entuziasmat, iar eu am dat din cap în sens negativ. Oare cum n-a fost? Mai aveam puțin și mergeam cu roțile în aer.

— A început să țipe din momentul în care am turat motorul, felul în care vorbise fusese puțin arogant. Înțelegeam că voia să cadă bine în fața prietenilor ei și mai ales în fața lui Valentino, dar nu trebuia să mă facă de rahat.

— Dacă ai învârtit-o pe toate părțile, cred și eu! Carl rostise amuzat în timp ce fuma liniștit. Valentino făcuse abstracție de discuția care se desfășura între prietenii lui și ne invitase în grădina din spatele curții lui.

Wow, tocmai realizam că nu suportam să fiu înconjurată de atâtea persoane necunoscute mie. Camilla îl urmase pe Valentino în interior ceea ce mă făcuse să devin a naibii suspicioasă. De ce trebuia să rămân cu scorpia de Jane? Măcar dacă ni se alătura și Carl. Dar nu, Carl trebuia să fumeze și să vorbească la telefon la o distanță destul de mare de mine și de Jane.

— Am auzit că deja i-ai sucit mințile lui Valentino, zâmbetul răutăcios de pe chipul ei mă făcuse să mă simt ciudat. De unde știa? De la Camilla sau de la însuși Valentino. Brunetul sigur îi povestea despre ce se întâmpla între noi așa cum îi povestise și despre sentimentele pe care le avea pentru mine pe vremea în care eram în liceu.

— Nu e vina mea că prietena ta a văzut că Valentino m-a luat în brațe, mi-am camuflat orice deranj din voce și am încercat să par cât mai neafectată de încercările ei de a mă intimida.

— Nu este vorba despre asta, scumpo. Și nu încerca să pari de parcă el ar fi cel care stă în genunchi în fața ta, iar tu de parcă ai fi o stană de piatră, mă fixase destul de dur cu privirea în timp ce vocea ei părea din ce în ce mai aspră.

— Nu încerc nimic, am dat din umeri în timp ce am aruncat o privire spre ușa care ducea în interiorul casei lui Valentino. Voiam ca brunetul să vină mai repede și să calmeze spiritele, căci domnișoara din fața mea mai avea puțin și exploda.

— Știi că nu-mi place de tine, nu mă face să te urăsc! mă privise de parcă mai avea puțin și urma o păruială de zile mari. Știam că tipele de origine mexicană erau mai impulsive și nu-mi doream să intru într-un scandal serios cu ele așa că mai bine o lăsam mai moale.

Am tăcut. Nu am mai vorbit absolut nimic cu ea și nici nu m-am mai deranjat să mă uit spre ea. Îl așteptam cuminte pe Valentino, eram convinsă că domnișoarele aveau să mă chinuie cu alte remarci subtile în prezența lui.