Latino Lover

C A P I T O L U L 48

— Hai să vorbim ceva, șateno! femeia din fața mea mă apucase de încheietura mâinii, trăgându-mă după ea în baia de la parter. Ne aflam în casa brunetului, încercând să avem o seară ca între prieteni alături se Jane și Carl. Da, Carl încă vorbea cu Valentino și ceva îmi spunea că mexicanul ținea prea mult la el ca să dea atât de ușor cu șutul unei prietenii vechi.

— Ce s-a întâmplat, Jane? am întrebat-o contrariată de atitudinea ei atât de pornită împotriva mea. Venise de cinci minute, însă în tot acest timp tot ce făcuse a fost să mă judece din priviri.

— Ce se întâmplă între tine și minunatul de Valentino? Hm? Nu mai dați niciunul vreun semn de viață. Ăsta nici nu mai iese cu mine în club, iar tu... tu nu mai ieși din casă de săptămâni bune, îmi reproșase într-un interval de câteva zeci de secunde. Se sprijinise de blatul în care era integrată chiuveta probabil așteptând răspunsuri de la mine. Plus că am auzit că vrei să pleci din oraș, astea-s doar niște bârfe aiurite, nu-i așa? bruneta focoasă din fața mea mă certa așa cum nu o făcuse nici mama până acum.

— Am trecut printr-o perioadă mai ciudată a relației, dar suntem foarte bine acum, am asigurat-o cu un mic zâmbet pe buze. Și nu, nu plec definitiv din oraș! am încercat să-i confirm spusele, dar să îndulcesc cumva situația. Știam că Jane era în stare să țipe la mine și nu voiam să stric seara asta, aveam noroc că băieții erau în bucătărie și că erau probabil ocupați să gătească pastele delicioase pe care ni le-au promis.

— Mă gândeam că nu-l mai ierți după seara aia în club, să știi că nu am uitat că ai o datorie față de mine, îmi făcuse din ochi în timp ce eu zâmbisem puțin. De ce vrei să-i rupi inima băiatului ăsta? Aici nu puteai să ai un loc de mâncat decent ori e orgoliul tău în joc? întrebările ei mă bulversau din nou și mă simțeam puțin luată la puricat. Erau strict alegerile mele, deși înțelegeam că așa erau prietenii lui Valentino, viața lui era și viața lor.

— Vreau să câștig bani și să ducem o viață mai bună, mi-am explicat alegere, obținând din partea brunetei un râs pur ironic. Ce? am privit-o nedumerită, simțindu-mă oarecum luată la mișto de prietena lui Valentino.

— Nu știu dacă te voi răni spunând asta, însă puteai să faci bani și rămânând alături de el. Să știi că dacă îl faci să sufere, o să te fac să te muți aici cu forța, m-a certat analizatoare. O să mă încred în spusele tale și o să sper că nu ai alte interese pe care să le scuzi mai târziu cu plecarea ta, mă judeca la greu și eu nu știam cum să îi iau cuvintele în așa fel încât să nu încep să mă agit și să fac în așa fel încât să pară că există cu adevărat alte interese. Dacă ar fi existat, eu și Valentino nu am mai fi fost de mult împreună. Îmi știam prea bine caracterul și clar nu eram persoana care să-și complice viața cu o relație pe care să o destrame mai târziu.

Țineam la Valentino și mi-aș fi dorit ca persoanele din jurul meu să vadă asta, simțeam că Jane mă vedea ca pe o persoană care-și urmărește doar interesele și atât, ceea ce nu era adevărat. Îl iubeam mult pe Valentino și luptam cât mă ținea inima pentru el, drept urmare eram aici și ne aflam în acest stadiu al relației.

—Ce-i pe degetul tău, Madena? privirea jucăușă a lui Jane m-a făcut să-mi acopăr degetul subtil. Hm? fusese curioasă să afle în timp ce eu simțeam că voiam să fug de acolo. A făcut brunetul vreun gest nebun? rânjetul de pe buzele ei aproape că mă obliga să mă dau bătută și să îi arăt, dar mai apoi mă gândeam la Valentino. Poate nu era momentul să îi las pe ceilalți să știe.

— Ce să fie? am întrebat-o cu o naivitate mai mult decât falsă. Bruneta îmi apucase mâna în a ei și își plecase privirea direct spre inelul finuț care îmi înconjura degetul inelar.