C A P I T O L U L 34

2.3K 180 6
                                    



Carl                                                            Madena
                            Poți să-l ții ocupat pe Valentino până ajung și eu la club?

Plănuiești o noapte romantică
pentru prințul nostru?

Trebuie să plasez un cadou pe
care nu i l-am dat la timp.
Mă poți ajuta?

O să te acopăr, dar mișcă-te repede
sau o să îi strici toată seara, bine?
Te așteptăm în club. Ai grijă de tine.

Am zâmbit mulțumită de faptul că nu mă refuzase și astfel m-am grăbit să așez cutia unui parfum masculin destul de scumpicel într-o sacoșă frumoasă de cadouri. Măcar atât puteam face pentru el. Eram convinsă că mâine avea să mă certe, spunându-mi că nu trebuia să fac asta, însă în sufletul lui sigur avea să aprecieze.

— Unde te duci tu atât de drăguț îmbrăcată la miezul nopții? mama apăruse în camera mea ca un hoț sub acoperire și mă speriase de moarte.

— Zilele trecute a fost ziua lui Valentino și ne-a invitat în club, am murmurat fără să mă uit în ochii ei în timp ce terminam de împachetat cadoul. Trebuie să îi livrez cadoul ăsta înainte de a merge în club, am uitat când a fost ziua lui, m-am justificat în fața ei în timp ce i-am arătat cadoul pe care l-am pregătit pentru el.

— De când nu a mai purtat Madena rochiță? mă tachinase ea, făcând referire la faptul că m-am îmbrăcat așa special pentru Valentino. Era adevărat și asta. Nu puteam să neg adevărul.

— De mult, i-am zâmbit, știind că eram prinsă cu mâța-n sac. Nu apucasem să îi explic mamei că eu și Valentino ne-am împăcat, deși eram sigură știe deja unde mi-am petrecut cele câteva nopți în care nu am fost acasă.

— Voi doi sunteți împreună, așa-i? își făcuse curaj să mă întrebe în sfârșit. Am văzut cum radiezi de fericire, Madena! mă tachinase ea, iar eu mi-am ascuns fața în palme. La naiba.

— Ne-am împăcat zilele trecute, am recunoscut în timp ce mama zâmbise blând. Poate accepți să vorbești cu el într-o zi, îmi spunea de câteva zile că între voi au rămas multe nelămuriri de când cu situația lui Manuel.

— O să îi fac tortul preferat mâine și poate îl convingi să ia cina la noi, îmi sugerase ea în timp ce o vedeam cum se gândea la ceva. Te pot ajuta să îi livrezi cadoul acum, nu aș vrea să te las să mergi pe drumuri întunecate și periculoase îmbrăcată așa, adăugase ea, făcându-mă să o îmbrățișez de bucurie.

Am așteptat să-și schimbe pijamalele cu haine mai serioase după care am urcat în mașina ei și am așteptat să stingă toate luminile și să încuie ușa. Eram foarte fericită să știu că mama nu avea nimic împotriva lui Valentino așa cum avea când era influențată de Manuel.

În câteva minute de mers am ajuns la casa lui și am plasat cadoul în fața ușii. Avusesem grijă să-mi scriu numele pe o bucățică mică de hârtie pe care o introdusesem în sacoșa de cadouri și după revenisem la mașina în care mă aștepta mama. Îmi promisese între timp că avea să mă ducă spre club, iar eu aproape am sărit pe ea să o îmbrățișez.

Ne aflam într-o discuție energică atunci când i-am zărit numele pe ecran. Mă suna. Probabil se îngrijora pentru mine sau se mâhnea în interiorul lui că nu aveam să vin la petrecere. Îmi părea rău că nu-l lăsam să petreacă așa cum ar fi trebuit din cauza joculețelor mele, dar eram sigură că urma să fie bucuros când avea să descopere cadoul meu.

Latino LoverUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum