Latino Lover

C A P I T O L U L 29

Au trecut vreo două săptămâni de când eu și Valentino am mai interacționat față în față, firul vieții continuase de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Mergeam la muncă, mă întorceam acasă, însă durerea mea era încă în piept. Trebuia să recunosc că mă găseam câteodată seara, analizând-i profilul de Instagram. Nu mai postase de mult timp, cam de când ne-am despărțit ceea ce era total atipic.

Nu se întâmplă mereu ca o persoană proaspăt ieșită dintr-o relație să posteze multe poze doar ca să atragă atenția unor potențiali parteneri? Mă întrebam ce făcea acum? Dacă minunata de Camilla îi intrase pe sub piele sau încă nu.

Timpul vindecă, auzeam asta des, însă în cazul meu, timpul înrăutățea dorul de el și sentimentele mele pentru el deveneau acute și insuportabile. Îl învinuiam pentru minciunile pe care mi le spusese, dar în același timp, încă aveam sentimente profunde pentru el.

După seara în care apăruse ca de nicăieri în curtea casei mele, îmi mai trimisese câteva mesaje tot atunci. Îmi declarase prin mesaje că mă iubește și că nu are niciun sentiment pentru Camilla, iar la sfârșit ceruse o șansă la a-mi povesti pe îndelete care era chestia dintre el și Camilla.

Nu privise niciun răspuns de la mine nici până în ziua de astăzi, avusese o șansă să-mi spună atunci când ne-am întâlnit, însă orgoliul lui fusese prea mult pentru a mă asculta și pe mine. Acum suferea consecințele.

Nu mai ținusem legătura de atunci nici cu deșteapta de Jane și nici cu prietenul lui, Carl. În seara asta, în schimb, mergeam la ziua lui Carl și eram sigură că aveam să îi întâlnesc acolo pe toți. O contactasem pe Jane pentru că aveam nevoie de cineva care să mă ducă la casa lui Carl, profitam puțin de ea, dar îmi era datoare la cât de urât se purtase cu mine.

Îmi făcusem cu coc la baza cefei și adăugasem un trandafir roșu după urechea stângă. Dacă Valentino avea să fie acolo, măcar să vadă ce pierduse. Mi-am luat o pereche de pantaloni din stofă, cu talie înaltă și cu un croi drept și larg, un top negru cu bretele groase și cu un decolteu în linie dreaptă care nu lăsa prea multe la vedere. Îmi luasem o pereche de pantofi cu toc înalți tot negri și terminasem cu un machiaj simplu, dar cu un ruj roșu putred care să atragă priviri.

Îi luasem lui Carl un tricou de la un brand pe care știam că îl îndrăgea și după ce mi-am apucat geanta, am ieșit în fața casei pentru că Jane începuse să mă claxoneze de parcă voia să știe tot cartierul că plec de acasă. Nu mă pricepeam la mașini, dar trebuia să recunosc că venise să mă ia cu un bolid în toată puterea cuvântului. Bine că nu văzuse cât de gură cască mă holbam la mașina ei.

— Cineva s-a îmbrăcat frumos, remarcase ea pe un ton ușor tachinant, bătând apropo că aș fi făcut-o pentru brunet. Dar la naiba, nu. Mă îmbrăcasem frumos pentru mine și doar pentru mine.

— Nu e pentru cine crezi tu că e, i-am răspuns pe un ton deloc prietenos în timp ce bruneta a râs zgomotos. Și ea era la fel de drăguț îmbrăcată, nu înțelegeam de ce făcea lauzi la adresa mea. Purta o rochie mulată pe corp cu decolteu de culoare roșie, iar eu mă declarasem a fi uimită de faptul că nu mai purta negru. Nu cred că văzusem îmbrăcată vreodată cu altceva înafară de negru.

— Urcă, îmi făcuse semn binedispusă, iar eu m-am îndreptat spre cealaltă portieră, alăturându-mă brunetei. Știi că vine și prințul, nu? rânjetul de pe fața ei îmi displăcea total și pe lângă asta, mă făcea să mă simt și incomod.

— Din câte știu, cel care ar trebui să fie în centru atenției e Carl, nu el! am vorbit ușor deranjată, mutându-mi privirea asupra brunetei care era concentrată asupra condusului.