Latino Lover

C A P I T O L U L 32

Capitol necorectat

Cred că era trecut de două dimineața, iar ochii mei refuzau să se închidă. Poate eram prea energică sau poate că eram fericită că Valentino îmi povestise totul și că îl simțeam din nou apropiat de mine. Simțeam că fusese sincer, deși în sinea mea mai existau dubii. Poate exagerasem și eu, mai mult ca sigur făcusem asta, însă lucrurile ascunse și nespuse la timp nu aveau cum să nu nască îndoieli în mine.

Icnisem în momentul în care Valentino îmi înconjurase pieptul cu brațul lui fierbinte, încălzindu-mă cu cel puțin douăzeci de grade. Respirația lui fierbinte se lovea într-una de gâtul meu, chinuindu-mă până în măduva oaselor. Voiam să mă întorc cu disperare pentru că amorțisem din toate încheieturile, însă voiam să-l las să doarmă liniștit. Poate se simțea confortabil, mă rog, probabil era în lumea viselor și nu știa ce se întâmpla cu el.

Mintea îmi fugea la mama și la faptul că nu avusesem timp să îi spun că voi dormi la o ,,prietenă". Probabil avea să-și dea seama că sunt la Valentino, dar nu aveam timp acum să-i comunic toate detaliile. Și mai apoi, pentru că mintea mea era mai trează ca atunci când aș fi băut o cană plină de cafea, începusem să mă gândesc la Carl și la mărturisirea din club. Poate am înțeles eu greșit, dar el îmi spusese că mă place și că nu va face nimic în privința asta. Nu petrecusem prea mult timp împreună încât să aibă timp să mă cunoască. Oricum, știam un singur lucru. Valentino nu avea să afle despre atracția pe care o avea Carl pentru mine. Atâta timp cât nu întindea coarda și își respecta promisiunea, nu aveam de ce să iau măsuri extra pentru a mă depărta de el.

Se părea că gluma din sufrageria lui când îl așteptam pe Valentino să vină, cea în care se referise că se poate oferi să mă facă să uit de Valentino, nu era chiar o glumă, ci mai mult un adevăr.

Tresărisem imediat când telefonul meu care era așezat pe noptiera de lângă pat începuse să sune alert și să mă trezească și pe mine și pe Valentino. L-am apucat grăbită cu mâinile deși eram sugrumată de brațul brunetului și m-am grăbit să răspund. Era mama. Probabil își făcea griji pentru mine.

— Da, am răspuns cu o voce cuprinsă de o răgușeală teribilă. Valentino își luase brațul de pe mine și se întinsese pe spate, probabil fiind trezit dintr-un somn adânc spre deosebire de mine.

— Madena, unde ești? Îmi fac griji pentru tine pentru că nu ai răspuns la niciun mesaj pe care ți l-am trimis. Dacă încă ești la petrecere, spune-mi! vocea ei nu-mi dădea impresia de îngrijorare, ci mai mult de curiozitate.

— Sunt bine, dorm la Jane! am murmurat dezinteresată în timp ce simțisem cum Valentino își trecea buzele fierbinți peste umărul drept și dezgolit.

— Cine e Jane? Și cum a fost petrecerea în club? Sper că nu ai avut probleme, interesul ei creștea vizibil pentru cum a decurs ieșirea mea în oraș. Mama era ouțin băgăcioasă uneori, dar o înțelegeam. Voia să mă vadă socializând din ce în ce mai mult.

— Jane e o prietenă, iar petrecerea a fost ok. Nu am avut niciun fel de discuții și nu m-am certat cu nimeni, dacă asta insinuezi. Ne vedem mâine dimineață, bine? am încercat să închei conversația pentru că brunetul mă copleșea cu afecțiune. Pe lângă faptul că îl simțeam cum mă analiza de aproape, îmi înconjurase grijuliu talia și buzele lui au sfârșind alintându-mi gâtul și mai apoi maxilarul.

— Bine atunci, Madena. Ai grijă și noapte bună! observase și ea că nu aveam chef de lungit discuția și îmi urase noapte bună.

— Noapte bună, mamă! îi urasem înainte ca Valentino să-mi ia telefonul dintre degete și să închidă apelul telefonic după care să așeze telefonul la întâmplare pe noptieră.