Dupa un an ...
Imi amintesc și acum ziua în care am plecat de lângă Hasan, am simțit ca s-a rup o legatură și da, dacă mă întrebați daca am avut vreo legătură, am simțit cel mai puternic atașament posibil simțit de om în acea vreme, spun in aceea vreme, pentru că nu știu exact ce aș mai simți acum după un an, în care toate lucrurile au luat o întorsătură la 180 de grade .
Pe scurt, în Etera din aceea zi au început revolte enorme, capitala fiind oarecum distrusă. Acum fiecare se ascunde incearca sa supraviețuiască , daca ești prins cu garda jos, riști să fi batut, jefuit iar în cazul femeilor violate în plină stradă, nimeni nu mai face nimic din ce era asa zisul normal atunci, eu încerc să mă ascund de toți dubioși, de toate haimanalele existente la această ora libere, totul este cu susul în jos, parcă înainte legea, ordinea dar mai ales oamenii erau mult mai riguroși, în fine, m-am mutat într-o alta casă mai micuță, fara a avea ceva complicat în ceea ce priveste cercetarea si dezvoltarea, nu îmi permit din moment ce poti fi atacat și în somn în propria casă si cum aparatura e scumpă mai repede am renuntat.
Îmi iau o ciocolata calda dar încremenesc în bucatarie sprijinită de blat, inima începe să îmi bată puternic, și ma simt foarte in pericol . Ochii roșii, de un roșu turbat mă privesc atenți la orice mic gest, mă analizează, din cap până în picioare, ca mai apoi să înainteze încet, astfel încat umbra care îl acoperea dispare și imi lasa loc imagini din fata mea.
-Bună frumoaso,ai vrea să...
-Nu aș vrea nimic! Ieși din casa mea, asta pană nu devi mâncare cerșetorilor mai încolo, e singura ta șansă să scapi .
-Da siguuuur, ce mi-ai putea face tu o fata de 22 de ani care locuiește singură și fără aparare, hmm, răspunde.
-Nu îmi este frică de tine, pleacă și totul o să fie bine, uită de casa asta și de mine.
În mai puțin de o secundă acesta este lângă mine atât de apropiat, încât trebuie să mă sprijin de blat să îl îndepărtez ,arsura răni de la gât făcută atunci de Hasan ma face sa scrâșnesc din dinti, ma doare dar incerc sa ii fac fata.
Ma uit la el ferma pe poziții si cu o convingere indestructibila, se pare ca se uita la mine mai ales la mimica fetei mele foarte atent, în tot acest timp reușesc sa fac rost de un cuțit, dar se depărtează brusc ceea ce imi ofera un avantaj sa respir ușurată si sa se duca din intensitatea durerii copleșitoare .
-Esti speciala, nu iti e frica de mine deloc ba din contra erai gata sa lupti, nu esti ca nici una care s-ar plange sau s-ar vinde ca sa scape cu viata, esti o luptătoare, o supraviețuitoare si ceva imi spune ca esti mult mai mult decat pari a fi.O sa te las deocamdata in pace, dar sa nu crezi ca nu vei fi sub paza si protectia mea.
-Nu am nevoie de bona, mersi de oferta, acum pleaca, ca mi-ai facut destule pe seara asta !
Rana începe sa ma doara din ce in ce mai tare încât nu mai vad clar iar echilibrul e pe cale sa il pierd, sunt gata sa cad daca nu m-ar fi prins la timp misteriosul.
