Termin extraordinarul meu spectacol și închid ușa în urma mea, mă târăsc înapoi la birou și îmi fac în continuare treaba, caut ceva ce m-ar putea ajuta în legătură cu studiul dezvoltării de acum 100 de ani ca să putem face o anticipație pentru următorii ani, intru ca de fiecare dată în baza strict secretă de date spartă de mine si ce informați gasesc mă îngrozesc,potrivit articolului oamenii de știință din Războiul Biologic au inventat o modificare a structurii ADN-ului uman ca să combată pandemia de atunci, dar ceea ce a iesit a fost mai mult decât dezastruos "vampir " cuvântul acesta îmi îngheață sângele în vene ,mă uit la ceas, când sa facut 23:30 nu am idee, nu mai e nimeni în tot sediul firmei,sau cel puțin așa cred, noroc că am terminat proiectul intru în biroul șefului meu și las proiectul pe masă.
Mâine am liber, mă îndrept spre ieșire și în cele din urmă îmi pornesc mașina, noaptea și implicit distracția de abia acum începe, ajung acasă îmi fac un duș scurt ca mai apoi să îmbrac costumul meu impermeabil din orice punct de vedere și intru în mini laboratorul meu și îmi pun doza de ser pentru neoboseală în vene cu ajutorul unei siringi anormal de ciudat de explicat .Am uitat să vă specific câteva informații sunt o "eroină" așa cum mă numesc mulți,doar pe timpul nopții nimeni nu cunoaște adevarul si nici nu trebuie să o facă .
****
-Dă-mi drumul tâmpitule .
-Taci târfă, o să fac bani buni pe tine, acum ce ai zice să ne distrăm un pic
-Mă apucă de încheieturi și când vede că nu am codul scris ,că nu am nici macar un semn începe să tremure frenetic,mă dezleagă cel mai rapid posibil și când vreau să îi dau una împietresc când aud ceea ce îmi zice mă trece un fior imens pe șira spinării..
-Iertați-mă,spune asta și se pune în genuchi, iertați-mă am fost nesăbuit,regina mea, vă rog nu îi spune-ți regelui, defapt sigur o să afle că v-am lovit sunt ca și mort ...îmi pare rău, daca știam de la început...
-Mă las în genuchi lângă el și îi mângâi chipul, știu e greșit, dar nu mă pot abține când îl văd așa, este tânăr și făra minte,dar arată chiar bine,nu este nimic ,calmează-te, nimeni nu îți va face nimic,hai te rog liniștește-te, chiar dacă m-ai lovit nu îți ia nimeni gâtul, mă uit în spatele lui și ceea ce văd este pur și simplu ireal, un munte de nervi care arată și foarte bine pe deasupra calcă apăsat spre noi ,gata să explodeze cand mă vede pe mine și pe agresorul meu,în genuchi eu mângâindu-l ca să nu se mai agite, fără să îmi dau seama, mă ridic și mă uit la el cu uimire, este el ,cel pe care l-am visat doar de zilele mele de naștere și a doua zi, nu îmi aduceam aminte nimic,în doar o secundă este lângă noi și se uită la mine cu atentie de parcă ceva s-ar strica în orice secundă ,este plin de nervi și faptul că mă privește în ochi mă răscolește,apoi se uită pe jos la cel ce încă nu își ridică privirea, ci doar se roagă, îl apucă de gât și îl lipește de un perete gata să-l omoare.
-Nu te rog, nu îi face rău,l-am iertat se uită la mine cu niște ochi de foc apoi îi dă drumul acesta pralăbușindu-se pe jos inconștient,pășește lent până la mine și simt cum orice pas de-al lui mă omoară încet, știu că nici eu nu mai am scăpare, așa că închid ochii.
Este lângă mine îi simt respirația apăsată de metol , care îmi bate în față cred că fluturii mei zburdă liniștiți în momentul de față, așa că deschid ochii, și dau de un amalgam de emoții care se revarsă peste mine,o atingere fină mă scoate din visare și realizez că el produce aceste stări, că el mă mângâie fin pe obraz iar în urma lui rămâne doar o dâră de foc, nu mai sunt capabilă să articulez un cuvânt nici să stau în picioare și de abia atunci realizez ca ma tine de talie ca să nu cad, intensitate, pasiune si mister asta pot descrie .
Îmi dau masca jos pentru că simt că mă sufoc în prezența ei și a lui ,nu știu dacă este o alegere înțeleaptă, dar când mă uit din nou în ochii lui aceștia se fac galbeni și ai mei la fel, mă sperii și dau să fug, mie frică de el,dar mâna de după talie nu îmi dă voie să plec,mă ține posesiv, ferm și în acelasi timp blând ca nu cumva să mă rănească.
