Dimineața vine repede și îmi vine să sparg alarma holografica, care ma enervează de fiecare dată,sar ca arsă din pat când îmi aduc aminte seara trecută și mă uit jos lângă teiul bătrân unde l-am aruncat pe acel psihopat si nu văd nimic,dar la o privire mai atentă un bilet este lăsat pe ramura copacului prins,mă îmbrac rapid în niște blugi cu talie înaltă și un tricou negru simplu,părul ciocolatiu îl prind într-un coc dezordonat, mă prind de ramura copacului și într-un târziu apuc biletul ceea ce citesc mă îngrozește
"Vin după tine în curand..."
Ajung din nou în casa, ce acum este goala pentru că nu locuiesc cu părinții mei, ci doar îmi aduc prietenii cei mai buni,merg în bucătărie și îmi pun robotul prin comandă vocală să îmi facă cafea și să mă uit pe ziarul virtual afișat pe masa prea fragilă de sticlă. Citesc încă o data titlul "Încă o persoană dispărută" omul se pare ca avea o familie,acum ma prins remușcarea, oricine ar fi și orice legătură ar avea cu mine ,nu ma încântă chiar de loc,mă uit din nou la ceas firar am întârziat la muncă,îmi iau repede geanta ,cheile mașinii mele sport tocurile și mă îndrept spre sediu,lucrez în cercetare și dezvoltare sunt una din cele mai speciale ființe și nu o spun doar ca să mă laud dar așa mi s-a spus încă de când m-am născut, sunt specială pentru că spre deosebire de toți oamenii de acum sunt singura care în loc de un cod de bare pe care îl ai pe mână încă din naștere, eu nu îl am,astfel că mă împiedică să fac orice lucru ,orice intrare este strict interzisa dacă nu îți scanezi încheietura ,mai putin cea a casei mele, ajunsă în fața sediului de sticlă, o clădire imensă,îmi scot de pe torpedou un autocolant și îl lipesc pe încheietura mâini stângi ,mă dau jos din mașină și o încui mașina,mi se pare o zi ciudată...
****
-Bună Rose, bine ai venit, am vești mari,spune prietena mea Maria, cineva necunoscut a cumpărat compania asta și s-ar putea să angajeze personal nou, asta dacă cumva nu este mulțumit de cei care sunt acum, vom da din nou interviuri să vadă dacă ocupăm locurile pe drept...mi se pare o nebunie, dar oricum trebuia să o de-a cineva afară pe fufa aia de Ilea..
La spusele ei ,izbucnesc într-un râs isteric care se face auzit în tot departamentul deoarece imediat o voce care cutremura si cel mai mic fir de par de pe mine se face auzită, am dat de naiba, mă uit la prietena mea care mă îndeamnă cu o parere de rău să mă duc în biroul noului șef, deschid ușa încet după ce aud clasicul intră și o închid în urma mea cu un scârțâit,doamne zici că sunt în filmele de groază, iar căpcăunul este chiar în fața mea cu spatele întors deoarece se uită pe geamul mare la întregul oraș.
-Ia loc...mă îndeamnă vocea groasă usor ragusită care mi-a facut pielea să se furnice, nu s-a întors vorbește cu mine stând cu spatele și asta mă enervează...
-Bine, vă multumesc, despre ce ați vrut să vorbim, să știți că dacă este vorba de proiectul care este în curs vă asigur că este foarte bine dezvoltat, ba chiar am început la ramura ...
-Taci ! Taci !
-Poftim?
-Am spus să taci !
-Ba nu ,nu ai spus ,ai urlat ,chiar dacă sunt sau am fost o simplă angajată pentru dumnevoastră nu vă permit să vă adresați așa la adresa mea.
-De ce râdeai atat de tare în firma mea?
-Nu mai are voie omul să mai radă ,sunteți incredibil ,m-au copleșit nervii și este destul de clar ca lumina zilei că nu mai am mult până mă descarc,încep să îmi transpire palmele și cum nu accept acest comportament si mă îndrept spre ușa , sunt hotărâtă să o apăs, dar nu înainte de ai spune minunatului meu șef vreo două.
-Cum nu aveți nevoie de mine și cum la fel de bine am de rezolvat acel proiect vă informez că mă țineți ocupată așa că vă rog să mă scuzați dar nu am nici un chef să rămân peste program ...
