Vreau să fac un pas în față, dar mâna lui mă oprește și mă lipește de el, chiar și în situația asta simt acel fior electric pe care l-am simtit și când ma sărutat, se pare că și el își amintește pentru că spatele lui pare că se relaxează și colturile gurii par a se fi ridicat rapid, fiind o secundă ca apoi să revină la cum era, vrea să înainteze, dar nu poate pentru că eu sunt în spatele lui.
-Ha..dar îmi amintesc să nu îi pronunț numele în fața altcuiva, hai să mergem, te rog, spun șoptit ca mai apoi vocea mea să se piardă odată cu vântul care bate ușor, parul meu lasat liber se împrăștie rapid, ca apoi să mă simt împinsă lângă un tomberon de metal și el să se ducă să își termine treaba,m-am julit și pentru prima dată lacrimile îmi dau din cauza unei lovituri.
E prima dată când mă lovesc toata viața am fost protejată și perfect sănătoasă, nu știu ce este acela un medic și în special un medicament, mă ridic rapid în ciuda amețelii și a usturimii și Hasan deja omorâse pe doi din cei trei, era gata să îl termine și pe cel de-al treilea, cel pe care l-am visat ...
-Nu face asta, vei lasa o fată orfană, mama ei a murit acum ceva timp , fata e blonda și are în jur de 5-6 anișori, nu o lasa și fară tată, el a facut asta pentru bani să își crească fata, amandoi se uita la mine și eu mă mir de ce am scos pe gură, de unde știu și în special, ce va face Hasan?
-Întradevar, am o fată și ce a spus re.., domnișoara este adevarat,dar am știut în ce mă bag atunci când am facut asta, îmi merit soarta...
Dacă Hasan ar comunica cu mine prin privire, ar ști că dacă l-ar omorâ nu mai e cale de întoarcere, ceea ce mă înfricoșează acum este că îl simt, eu stau în umbra în care m-a bagat și îi vad din ce în ce în ceață, știu că nu mai am mult până cedez, dar voi sta pe poziții pănă când voi ști că acea fată are macar tată..."Nu îl voi omorî"
Ca la un semn nevăzut pleacă de lângă el și vine la mine atat de rapid încât nu percep, fix înainte să cad într-un abis negru și să astept impactul cu solul, brațele lui mă înconjoară la fel ca și parfumul care mă liniștește, acum știu că nu va face o prostie cat timp e cu mine .
Tip, țip cât de tare pot, când mă trezesc din somn, este noapte, Hasan se uită la mine nedumerit și mai apoi în camera care nu este a mea, un potențial pericol ca mai apoi să își trântească capul neinteresat în pernă, frumos ce pot să zic, acum simt atingerea fina a așternuturilor de catifea neagră și îmi dau seama instant că eram îmbrăcată ultima dată când am verificat, mârâi și eu la el ca să nu las garda mai jos și începe să râdă de mine, pieptul lui se zguduie zgomotos, iar gropitele lui nu ezită să apară, oricât de serioasă aș fi, nu mă pot abține să nu rad și eu,am sunat ca o pisică care vrea să de-a un ghem de ața afară și se cam sufocă...
-Hasan, unde sunt hainele mele și unde suntem ?
- Eveline, vorbim dimineața te rog, acum hai la somn e tarziu...
Vreau să mă dau jos din pat dar o mână îmi blochează accesul și mă strânge mai tare, scâncesc și imediat se ridică ca ars ochii lui devin un galben aprins ca mai apoi să fie roși de furie, acum ce am mai facut ?
Vreau să îl mângâi, dar îmi respinge mâna plesnind-o și iese afară din cameră ca o tornadă, mă enervez, bine dacă vrea să jucăm așa nu are decât, mă duc până la baie și când mă întorc îl gasesc scărpinandu-se la ceafă cu un pahar de ceva roșu în el în mână, mă prefac că nu îl văd și mă bag în pat, trag cu ochiul la ceasul de pe noptieră este 23:45 peste 15 minute trebuie să plec și să ajung acasă și să încep să ajut, mi se pare atat de obositoare treaba asta, dar acum nu pot da înapoi din moment ce i-am format o imagine eroinei, mai bine plec de pe acum , mă ridic și îmi caut hainele pe care le gasesc pe un fotoliu frumos așezate încep să mă îndrept spre ele.
O respirație în ceafă și implicit un sărut în spatele urechii imi paralizează toate simțurile încerc să nu bag în seamă și mă aplec după haine, dar un mârâit cam prea tare mă trezește din visare, am facut cea mai proastă mișcare din toate nu doar că sunt în lenjerie în fata lui, dar acum sunt sigură că dacă aș putea m-aș muta în pământ ca o cârtiță și să mă acopăr cu 10 tone de pământ și el e în lenjerie acum am realizat, de aceea îl simțeam atat de cald pe pielea mea.
Mă ridic încet ca să nu mai stau atât de stânjenită în fața lui și mârâie din nou, respirația lui a devenit din ce în ce mai alertă și dacă nu aș ști că a fost lângă mine în tot acest timp, aș fi crezut că a alergat 5km, sunt conștientă de atracția fizică pe care o avem amândoi, dar nu pot să o las să preia controlul de fiecare dată,oare îmi doresc asta ? ,o alta întrebare pusă în lista de așteptare.
Mă îndrept spre perdele negre ce împiedică peisajul să il vad, Hasan este pe urmele mele și din nefericire îi simt privirea care mai că mi-ar gauri spatele, trag de perdele și ceea ce vad îmi taie respirația, o pădure, verdeața, aer proaspăt, toate sunt la un geam distanță, nu mă credeți nebună, dar orașele s-au dezvoltat atat de mult și numeroasele modificări aduse planetei, au dus in aproape 90% pierderea a ceea ce este verde, ceea ce ne tine în viața totul a fost distrus cu timpul și doar cele mai bogate familii din toata lumea sau oamenii care sunt ascunși ai statului, cu funcții peste lege și președinți care își câștigă dreptul și nimeni nu le iese din cuvânt, nimeni nu îi cunoaște și nimeni nu îi află, acum mă întreb ce este Hasan ...
