Sunt încă în lift mă întorc către oglindă pentru a mă putea uita la mine, buclele mele lejere cad în valuri pe umerii sacoului bustul meu este scos la înaintare, de obicei nu îmi place cum arat, mă simt în cea mai mare parte urâtă, probabil problema cu veșnica încredere în sine își spune cuvântul ca de fiecare dată,sunetul liftului mă scoate din visare, mă îndrept spre biroul meu, dar sunt oprită de prietena mea mai sprintenă și decât o căprioară Maria...
-Bună, șeful te cheamă în birou și e de bine...
Ma surprins și asta pentru că de fiecare dată când am realizat ceva mai cerea perfecționare și fosta șefă era atat de enevantă că nu aprecia informațiile care oricum sunt foarte valoroase, fiind securizate acum de catre stat mai ales ce s-a întamplat in acel Război Biologic, mă îndrept cu pași repezi spre biroul șefului meu, nici nu am apucat să imi las geanta, pentru ca practic Maria m-a târât până aici fără să îmi dau seama, sunt în singurul oraș capitală din continent "Etera", unde marile companii s-au reînființat iar eu lucrez la departamentul de cercetare si dezvoltare, fiind cea mai bună și de neînlocuit în această firmă prin micile atuuri pe care le am. Ciocăn ușor în ușa și imediat se aude un intră,pășesc usor în încăpere și mă rog în gând să scap cât mai repede...
-Bună ziua,am înțeles că ați vrut să discutați cu mine,este pentru prima dată când îi vad fața șefului meu teoretic,pentru ca practic se uită la holograma pe care se afla împrăștiat dosarul meu personal,ia stai așa, ce caută el, din fugă îmi verific încheietura mâini și realizez ceea ce nu trebuia să se întâmple vreodată, am uitat să imi pun alt cod de bare, pentru că cel de ieri mi s-a sters,trag de mânecile sacoului mai tare ca niciodată și mă așez pe scaunul din fața biroului ...
-Da Rose, spune ridicându-și privirea și în acel timp scurt ochii lui au devenit roși și ochii mei vad că se fac din nou galbeni în geamul din spatele șefului meu, ce mi se tot întâmplă...își drege glasul ca mai apoi să plece capul și să continue propoziția, deci doamnă Rose, atunci îl întrerup pentru că mă bufnește râsul ...
-Nu sunt măritată, după cum știți din dosarul meu și nici vre-un suflet pereche nu mi-am gasit ..., Vă puteti adresa domnișoară Rose sau chiar Rose ,nu țin la formalități și totuși consider că a doua variantă e mult mai plăcută.
-Bine,Rose, te-am chemat pentru a te felicita în legătură cu cercetarea pe care ai facut-o și chiar îmi place ideea de a dezvolta aparate de ecolocație,bazată pe senzorii fini și în acelasi timp puternici pentru detectarea clădirilor care nu beneficiază de o infrastructură reușită și estoparea din timp a următoarelor defecțiuni, eram curios totusi, dacă îmi permiți de unde ai preluat ideea ?
-Este simplu, lilieci, aceștia folosesc ecolocația pentru a-și gasi hrana noaptea, iar asta îi ajută pentru că nu văd si au o precizie extraordinară, viteza undelor și implicit detectarea a posibilelor obstacole,pericole,se face prin revers...
-Ești foarte bună,în acest domeniu și consider că ești unica ,se oprește și se uită din nou în ochii mei, și iar acel contact se face, care poate face o asemenea muncă enormă, chiar daca prin firmă se aud destule bârfe despre mine, nu sunt un tiran, apreciez munca și talentul și de aceea o să îți fac o mărire de salariu cu încă 50% .
-Vă multumesc! Dacă nu mai este și altceva aș dori să mă duc să lucrez la noul proiect , vreau să mă ridic, dar sunt întreruptă de un zgomot puternic de geam spart,împușcături, fumigene ,pietre tot felul de chestii sunt aruncate spre noi nu realizez când șeful meu s-a aruncat peste mine la pământ și practic mă protejează de tot ce ar putea fi un potențial pericol, cum aude că se încarcă armele răstoarnă biroul și ne ascundem în spatele biroului gros, se uită în ochii mei,iar simt cum se schimbă culorile ca mai apoi să încremenesc când îl aud din nou...
-Stați aici,capul jos și o să încerc să-l chem...nu apucă să termine că este împușcat în spate mârâie destul de tare, ca mai apoi să se lase o liniște mormântală, îmi țiuie urechile și sunt conștientă când își scoate singur glonțul, un alt mârâit, mai puternic decât al celui care este peste mine se aude de afară, unul care îmi dă fiori pe șira spinări, atacul a încetat, dar văd totul cu încetinitorul, se ridică de pe mine ca apoi sa mă scoată afară din birou, aproape toți sunt morți, mă fac stană de piatră când văd atâta teroare...
