-Rayan, spun cu o voce mică, atat de firavă din cauza tensiunii emanate de catre Hasan, mie frică de el nu l-am vazut de când îl cunosc așa de nervos, ce naiba se întâmplă, reușesc să spun asta cu un glas mult mai ridicat.
Clocotind Hasan bufnește, printre dinți și reușește să întrebe o singură data tare clar și răspicat .
-Unde este ? Cum îl cheamă, i-ai aflat dosarul ?
Ce la ce se referă, un pic pierdută în spațiu îmi revin de abia atunci când Rayan da afirmativ din cap, ca mai apoi să completeze propoziția.
-Da, știm cum îl cheamă, însă nu știm nimic despre el, tot trecutul lui e șters, nu vorbește, este la subsol, Eden.., cu astea fiind spuse Hasan dispare imediat
-Nuuu, Rayan unde e subsolul ?trezită din visare încep să țip în toată casa, cat pot de tare știu că mi s-au înroșit ochii de la furie, "Alexander Hasan Darck dacă îi faci ceva nu mai ai ce vorbi cu mine, jur că te omor, te jupoi cu mâna mea dacă te atingi de el! " .
Alerg în direcția unde am vazut ușile trântite și ajung la un subsol negru rece, mucegai si păienjeni de nedescris, frica pune stăpânire pe mine și încep să tremur și să suspin, dacă ia facut ceva nu mi-o iert și nici nu o să îl iert niciodată, trec pe lângă mai multe celule fiind exact în mijlocul coridorului sper doar sa nu fie ceva și încep din nou să strig
"Nu am să te iert niciodată dacă te atingi de el "
Nu îmi dau sema când am încetat să mai fiu pe mijlocul holului iar o mână slabă de schelete aproape îmi prinde mâna, încerc să mă scap dar strânsoarea este destul de fermă, încep să mă zbat iar în cele din urmă țip când vad că mă trage spre el cu o privire mai mult decât bolnavă.
Sunt imediat scapată de Hasan care se uită turbat la mine mă tine de mână într-o strânsoare care nu cere mila sau îndurare, tac deși simt locul cum se învinețește merge cu mine destul de repede încât îmi pierd suflul, dar mi se taie respirația atunci când îl vad te Eden pe un scaun cu ochiul vânat și umflat la fata, buza spartă este legat la mâini de un scaun de metal legat cu cătușe, plin de sânge pe tricou ceea ce înseamnă că are o rană urâtă, ridic ușor tricoul lipit de rana urâtă, în timp ce lacrimile îmi șiroiesc pe fața, Hasan se uită debusolat la mine, este pierdut și nu știe ce să facă, îmi simte durerea din suflet și voce, nu mai am putere să mă lupt și cu el încerc să îmi consum ultimul gram de energie pentru al dezlega pe Eden care este inconștient, cu ultima putere am strigat cât am putut de tare din cauza dureri care îmi străfulgerara pieptul
"-Vreau să dorm lângă el, să stau să îl ajut când se trezește, ești un nenorocit și tu și cei pe care i-ai platit și pentru asta nu te voi ierta, nu o să mă mai urmărești, pe mine sau orice are legătură cu mine "
Mă uit la el și văd că nu îi convine, dar văd și o tristețe profundă, mă cufund încet, încet, în întuneric dulce întuneric, nu înainte de a îi simți brațele și strigătul sau mai bine spus mârâitul lui de durere.
Buna dragilor! As vrea sa va pun o întrebare importantă ați vrea să aibă și Hasan un punct de vedere în toată această poveste ? Dacă vă place povestea va rog nu uitați de steluță,înseamnă mult pentru mine, și vreau de asemenea să vă multumesc că sunteti alaturi de mine!!! Aștept comentariile voastre !!! :)
