Sunt luată pe brațe de șeful meu și scoasă afară prin spatele clădirii unde ne așteaptă o mașină neagră lucioasă cu geamuri fumurii, nu văd cine este șoferul decât în momentul in care prea amabilul meu șef deschide portiera și mă așează pe scaunul din dreapta ca mai apoi să închidă ușa, îmi revin din starea de șoc, ca la un buton apăsat instant, nu îl putem lasa aici, e rănit și atacatorii pot venii inapoi oricând, mă îndrept spre bărbatul care se pare că îmi urmărește fiecare mișcare, atent fiind la fața mea...
-Hasannn..., Nu il putem lasa aici! Este rănit, dacă se întorc atacatorii, o să il prindă și o să-l omoare...
- Ca și cum nu m-ar fi auzit Hasan demarează în trombă și închide ușile pentru a nu putea să ies, are maxilarul strâns, iar culoarea degetelor este alba de la nervii cu care strânge volanul, trece rapid pe strada dinspre care am fost atacați și atunci văd măcelul atat de afară a clădirii cat și a oamenilor.
-Hasan întoarce, nu îl putem lasa acolo, spun întorcându-mi capul spre el, era nervos , prost daca erai și tot îți dai seama, degetele albite și maxilarul încordat la maxim, accelerează din nou și sunt destul de sigură că putem face accident în orice moment, mai ales că suntem pe străzile înguste și pline de blocuri înalte o cotire prea riscantă ne trimite la moarte, înghit în sec și îmi strâng pumnii încât nu îmi mai îmi simt degetele, pare sigur pe el ceea ce mă descurajează pe mine și până la urmă ce caut cu el în mașină, de unde a aparut din neant și mai important, unde mă duce, îmi închid ochii strâns când ia un viraj prea riscant, pentru că astept impactul, dar acesta nu vine deschid ochii uimită ca apoi să il văd cum zâmbește în colțul gurii, deschid gura, să îi zic vreo două, dar mai bine tac decât să îl enervez mai tare mă fac mică în scaunul de piele crem și tot odată mă întind ca o pisică, lucru care nu îi scapă din vedere...
-La dracu, nu i-am rezolvat destul,virează pe o stradă înfundată. Nu pleci nici unde, incui mașina și mă aștepți, nu te dai jos și nu scoți nici un sunet cu atat mai mult să te uiți în spate !!! Ai înțeles ?
-Fiorul și mai ales tonul care m-a luat pe șira spinării îmi spun că nu e loc de contraziceri, dar hai să fim serioși, când am ascultat eu vreodată de cineva.
- Nu, nu am înțeles, nu vreau să fac asta, nu sunt la comanda ta, fac ce vreau și știu mai bine, mereu fac asta, nu ascult pe nimeni, și acum că ai oprit vreau să merg acasă...Își strânge pumnii și maxilarul până îi plesnesc, nu realizez când ia cheile din contact, ca mai apoi să se întindă spre mine, parfumul lui amețitor, dar în special privirea mă țintuiesc în scaun și nu realizez atunci când se apleacă și îmi șoptește "Prințesă nu ai să câștigi in fața mea" la ureche defapt mi-a inchis centura ca mai apoi să încuie mașina și eu să îmi revin din visare, tocmai am vrut și am visat cu ochii deschiși cum mă sărută, cum a facut asta și în special ia reușit, mă enervez mai tare și uit că defapt trebuie să tac din gură..
-La dracu , sunt sigură că nu ma auzit nimeni ca mai apoi să aud sunete de mârâituri și împușcături mă fac mai mică în scaun și cred că dacă nu era mașina cu spatele parcată la tot ce se întâmplă aș fi leșinat, nu din nou , vreau să mă uit pe geam dar îmi amintesc ce mi-a zis, totuși nebunia și curiozitatea își spun cuvântul așa că mă întorc să mă uit în spate ceea ce vad nu are noimă, Hasan este singur contra a trei tipi cu cate un pistol fiecare și ochii roși le fel ca cei ai șefului meu, spatele lui Hasan conturat doar de un tricou e gata să plesnească din cauza mușchilor care pun presiune pe el, nu are vreo șansă, nicio șansă, mișcarea mea subtilă parcă este înregistrată chiar și prin luneta fumurie din unul din cei trei și îndreaptă pistolul spre mine, îngheț nu sunt capabilă de absolut nimic, Hasan observă mișcarea și aud cel mai groaznic mârâit pe care cred că s-a simțit ca un mic cutremur, cei trei își lasă capetele în jos ca mai apoi să îngenuncheze, în acel moment văd ca printr-un vis o fată mică cu bucle galbene care îl strigă pe tatăl ei, dar acesta nu apare, o fotografie îmi apare în minte și recunosc persoana, este una din cei trei descui mașina și pe baza a ceva nefondat alerg spre Hasan, vrea să îi omoare sunt sigură .
Când aude portiera, mârâie din nou și sunt sigură că e în stare să mă strângă de gât, mă îndrept spre el și îi pun mâna pe braț, dar el mă pune în spatele lui ca și cum aș fi un copil de 5 ani, mai mârâie odată ca mai apoi cei trei să lase armele jos și să își aștepte moartea, ca și cum ar fi facut ceva necugetat, nu că nu au facut nu mă întelegeți greșit, dar supunerea asta a lor mă sperie.
Bună mica mea lume de cititori, ce mai faceți, dacă va placut acest capitol aștept raspunsul vostru sub formă de o mică steluța, am o întrebare pentru voi...
Ce credeți că o să facă Eveline și mai ales Hasan ?
Pupici😘😘😘😘😍
