Capitolul XIII

5 1 0
                                    

   După ce am mâncat cu noduri cei drept, m-am poziționat în fața lui de parcă aș fi stăpână pe situație și aș știi măcar care naiba e situația, dar nuuu, eu prefer să fiu ambițioasă și încăpățânată și mai presus de toate îl mai și înfrunt și ce tot mai vorbesc acum, normal că îl înfrunt, am tot dreptul nu sunt jucăria și în special cina cuiva.

-PLEC ACASA!Reușesc să mă răstesc în același timp în care îl fixez cu privirea, nu spune nimic, doar înghite în sec, ca mai apoi să își ferească privirea și să se scarpine la ceafă, ceva nu e bine, mă rostesc pe călcâie și când să apăs calnța care duce jos la parter...

-Nu..
-Nici să nu aud, mă duci acasă și uiti de mine, nici măcar nu știu de unde ști unde mă aflu de fiecare data, să nu mai zic că ai cunoștințe care se apleacă în față ta, a mea, a noastră de parcă am fi nu stiu ce personalități ... Trântesc ușa în urma mea și cobor la al doilea etaj se pare așa că în continuare cobor până ajung la parter unde o sufragerie spațioasă luxoasă, se scaldă în lumina caldă a soarelui, mai are rost să spun că este extraordinar de curată si perfectă, cineva mă vede și își pleacă capul, se pare că este un majordom, nu își ridică ochii din pământ, iar eu simt cum mă  enervez din nou, dar incerc pe cât posibil să rămân calmă, până la urmă nu are nici o vină.

  -Bună, cum te numești ?Vreau să te vad, Ridică-ți privirea te rog!

  -Bună dimineața, eu sunt Justin, îmi face o deosebită placere să vă vad!

  -Îmi pare bine Justin, mă apropii de el și întind mâna în semn de salut, reticent, returnează gestul meu,la doua secunde un mârâit zguduie casa, ca mai apoi niste mâini posesive să mă strângă de talie, un fior mă cuprinde în acel moment, iar majordomul și-a retras mâna ca electrocutat și si-a plecat la loc capul.
Ce naiba se întâmplă ? Deja m-am săturat,încerc să mă retrag din brațele lui, spun încerc că nu mă lasă.

   -Dă-mi drumul,HASAN da-mi drumul, ce ai, ești copil de grădiniță ?

  Își ferește privirea de mine și lasă capul în jos,ca mai apoi să aud un nuu înfundat.

  -Matei lasă-mă în pace, m-am saturat de replica îmi cer veșnic scuze, ne îndreptăm privirile spre cei doi care ies dintr-o bucatarie presupun , sora lui Hasan și băiatul care pare a fi Matei , amândoi își lasă capul în jos pentru o secundă sub formă de salut ca mai apoi, să ne privească intens pe amândoi, de abia acum îmi dau seama că Hasan încă mă tine de talie posesiv, majordomul parcă s-a evaporat și am ramas doar noi patru, mă îndepărtez rapid de Hasan și îmbufnată îmi pun mâinile la piept, amândoi invitații la show încep să râdă cu lacrimi.

-Se pare că sa gasit cine să îl pună la colt pe fratemiu, spune printre hohote de ras, mârâitul lui Hasan .

  -Taci Mira, nu e amuzant !

  -Care e treaba cu tine, mă apuc să vorbesc si eu  cu el, ca toata atenția să fie îndreptată spre mine, ești câine, sau ce  de tot mârâi când nu îți convine ceva ?

  
  

Iubire imposibilaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum