Pull The Trigger

Capitolul 19 - The distrust of the past

                                               C A P I T O L U L 19 -"THE DISTRUST OF THE PAST"

          Maşina opreşte în curtea pustie şi nu ezit în a ieşi din ea în grabă şi a trânti portiera în spatele meu. Aerul nopţii îmi convinge braţele să se înconjoare de la sine în jurul trupului meu cuprins de fiori şi îmi forţez picioarele să înainteze cu rapiditate către intrare. Chipul îngrijorat al lui Tomas este primul pe care îl văd şi nu ezit în a mă arunca asupra lui într-o îmbrăţişare strânsă.

- Em, ce s-a întâmplat? Unde ai fost? braţele sale îmi înconjoară talia cu tandreţe, trăgându-mă în interiorul clădirii cu o oarecare nesiguranţă.

Îmi scutur capul cu un refuz categoric de a-i răspunde şi continui doar să mă bucur în linişte de căldura şi protecţia sa. Chiar am nevoie de asta după câte s-au întâmplat în noaptea asta. Sunetul unor paşi apropiindu-se îmi gâdilă timpanele, dar refuz să mă desprind în vreun fel de Tomas. Nu am nevoie să mă uit ca să știu cine e.

- Credeam că avem o înţelegere, fratele meu mârâie şi ochii săi se îngustează mânioşi în direcţia lui Calistro. Unde ai dus-o şi ce i-ai făcut?!

Posibilitatea unui conflict îmi convinge ochii să se înalțe în direcția lui Calistro. Deși expresia impasibilă nu îi este cu nimic afectată de tonul amenințător al lui Tomas, o sprânceană i se arcuiește intrigată în timp ce capul i se clatină lent într-o parte.

- Dacă aș fi în locul tău aș avea mare grijă cum îmi măsor cuvintele, rostește cu calm și aproape mecanic. Nu e vina mea că nu îți poți controla sora.

- Ce ai spus?! Tomas face un pas promițător în direcția lui Calistro și mă așez între ei înainte să mă gândesc de două ori.

- Opriți-vă! Nu avem nici un motiv pentru ceartă, bine? strig, împingându-mi fratele de umeri înapoi în timp ce refuz cu desăvârșire să mă apropii și cu un deget de reptilă. Nu am nimic, în regulă?

Deși se oprește din a încerca să mă dea la o parte din calea sa, Tomas nu renunță la privirea amenințătoare nici când mă mută cu forța în spatele său, de parcă ar avea un al șaselea simț în legătură cu ce soi de nebunie continuă să existe între mine și mafiotul fără scrupule de la câțiva pași distanță de noi. Nu știu cât de evidentă ar putea fi tensiunea aceea incontestabilă, dar am speranțe mari că fratele meu nu o va interpreta greșit... suficient de greșit încât să găsească, de fapt, răspunsul corect.

Înghit în sec și clipesc apăsat, evitând în a mai arunca vreo privire peste umărul lui Tomas. Îmi simt corpul epuizat și mintea slăbită, însemnând că nu mai am resursele necesare pentru a mă supune torturii de a-l privi iar. Consider că am îndurat destul pentru o zi. Simt nevoia unui duș lung mai mult decât am făcut-o vreodată... pielea pare să îmi ardă în locurile în care a fost atinsă atât de brutal de bețivul acela și deși știu că va fi necesar mai mult decât un somn bun ca să uit evenimentele petrecute, am de gând să îmi încerc șansele.

- Nu te mai apropia de ea. Niciodată.

Seriozitatea din glasul propriului frate îmi trezește furnicături în tot corpul. Uitând și de intenția de a rămâne inobservabilă și tăcută, îmi ridic capul de la podea brusc, urmărind cu ochi largi schimbul de priviri intense dintre cei doi bărbați care domină întregul spațiu imens al parterului. Nu ar trebui să mă surprindă să aud așa ceva din partea lui Tomas... însă nu îmi pot controla bătăile accelerate ale inimii în timp ce mă aștept la ce e mai rău în legătură cu răspunsul reptilei. Dacă va continua să întreacă măsura cu impertinența, nu pot avea decât cele mai sumbre presupuneri în legătură cu modul în care fratele meu va rezista cu reptila.