Pull The Trigger

Capitolul 46 - Friend or foe

C A P I T O L U L   46 - "FRIEND OR FOE"

              O simt capturându-mă pas cu pas. Senzația de trezire pune întâi stăpânire pe mintea care îmi devine alertă brusc și apoi pe pleoapele ce-mi tremură acum vag închise. Încet, devin din ce în ce mai conștientă de moment și de toate micile detalii care-l conturează. Cum ar fi prospețimea cearșafului subțire ce îmi acoperă trupul gol... Sau modul în care acest cearșaf nu este unicul care să mă învăluie cu consistența sa.

O strângere lejeră și totuși, stabilă, îmi înconjoară mijlocul, totul în timp ce spatele îmi este presat într-o contopire totală de o suprafață fermă și caldă. Aer fierbinte îmi lovește umărul și ceafa cu mișcări ritmice și greutatea unui alt corp apasă salteaua cu un mod care să mă îngroape total în proximitatea sa.

"Să mă ia dracu"

Expir prelung.

Cu o lentoare justificabilă, pleoapele îmi alunecă deschise. Ușor, privirea încețoșată îmi este acaparată de priveliștea camerei vag scăldată de lumina ce pătrunde timid printre draperiile doar pe jumătate trase. Clipesc fără grabă și încep să disting cu mai multă claritate piesele de mobilier și fiecare colț al încăperii care nu se întâmplă să fie dormitorul meu.

Același aer fierbinte continuă să îmi gâdile pielea expusă a cefei și interesul mi se întoarce către esențialul prezentului. Mă uit pieziș către locul unde un braț ferm îmi susține talia pe deasupra cearșafului și degetele mi se flexează involuntar de sub perna care îmi susține capul.

Iau o gură ezitantă de aer și clipesc o dată apăsat și hotărâtor. Număr mental până la zece și mă simt traversată de furnicături din prima clipă în care îmi forțez trupul să confrunte starea de amorțeală.

Încet, pe cât de încet posibil, cu mișcări timide, precaute și îndemânatice, îmi rotesc cu maximum de grijă corpul copleșit acum întru totul de furnicături. Fac tot posibilul să nu deplasez prea mult brațul care-mi înconjoară mijlocul și nici să nu cauzez complicații cu felul în care cearșaful se strânge și mai vehement în jurul nostru din cauza mișcării mele riscante.

Din fericire, norocul este de partea mea. Eliberez în sfârșit gura de aer din plămânii care au încetat să-mi funcționeze de stres... totul, însă, pentru a-mi avea respirația tăiată brusc nici trei secunde mai târziu.

Suntem atât de aproape.

Suntem suficient de aproape încât respirația care îmi lovea înainte umărul reușește acum să îmi învăluie fruntea cu același efect care îmi face inima să o ia tulburător la goană. Dumnezeule.

Pielea îi este fără defect, genele aproape ridicol de lungi pentru un bărbat și buzele resemnate într-un soi de grimasă chiar și acum, când este întru totul controlat de somnul în care este prins. Părul răvășit îi poartă limpede amprenta degetelor mele ce au trecut mai mult de o dată prin el și pieptul gol și contopit de al meu i se înalță cu fiecare inspirație fluidă și ritmică.

Aceasta nu este prima dată când mă trezesc în același pat cu el, însă e prima dată când mă trezesc în același pat cu el după o noapte de genul celei trecute. În mod normal, nu se ajunge niciodată până în punctul ăsta. În mod normal, unul dintre noi se face nevăzut de îndată ce dorințele imorale și nevoile incontestabile își găsesc simultan împlinirea.

În mod normal... dar nu sunt sigură că situația de față, și modul în care s-a ajuns la ea, țin cumva de caracteristicile normalului.