Pull The Trigger

Capitolul 28 - Staying away

                                                       C A P I T O L U L 28 -"STAYING AWAY"

- Chiar nu văd care e scopul la toate astea, Emily, se plânge pentru a mia oară și mă asigur că nu dau deloc înapoi înainte de a-l lovi cu forță în stomac.

           Icnește brusc și câteva blesteme mormăite și mânioase i se desprind de pe buze în timp ce își înconjoară brațele în jurul locului lovit și își apleacă întreaga formă spre pământ. Ochii i se reînalță spre mine doar câteva secunde mai târziu și îmi dau seama din modul în care mă ucide din priviri că nu a fost foarte mulțumit de atacul meu surpriză.

- Scuze. Credeam că ești atent, murmur oarecum surprinsă, ridicând încet din umeri și aplecându-mă după prosopul de pe saltea.

Îl las pe Tomas în pace să se așeze cu un răsuflat prelung pe aceasta și îmi rostogolesc pe ascuns ochii când se întinde de-a întregul pe suprafața moale și își sprijină capul pe brațe la spate. Îmi iau sticla de apă așezată în apropiere pe podea și mă alătur lui, încrucișându-mi picioarele turcește sub mine. Spre norocul meu, sala de sport pe care o au mafioții aici este puțin mai spațioasă și diferită față de cea din Franța, însemnând că nu îmi trezește amintiri neplăcute în vreun fel în legătură cu ce s-a petrecut într-o anumită dimineață când eram acolo...

- Încă nu mi-ai spus de ce ești atât de pornită să înveți să te aperi, rostește încet și sunt din nou extrem de tentată să îmi dau ochii peste cap.

- Pentru că nu e o idee rea, răspund, luând o înghițitură din sticla de apă. Amândoi știm cât de multe s-ar putea să pățesc dacă sunt prinsă cu garda jos, așa că să îmi iau câteva precauții ar fi chiar indicat...

Asta și faptul că ce s-a întâmplat săptămâna trecută mi-a pus capac. Dacă să depun măcar un efort în a mă apăra în fața lui Calistro nu mi se părea ceva absolut necesar, lucrurile sunt diferite când vine vorba de Salvadore. Nu am avut nicio șansă în fața sa în acel lift și, deși sunt conștientă că nu voi fi niciodată în stare să mă măsor cu el, sau cu atât mai puțin cu reptila, să știu într-o oarecare măsură să mă apăr, să ripostez, ar putea deveni esențial în unele momente. Însă acum mi-este limpede că propriul frate este cea mai proastă alegere pentru un antrenor. Nu doar că refuză cu înverșunare să mă lovească sau atace în orice fel, dar mă ia ușor chiar și atunci când trebuie să îmi blocheze mie atacurile.

Tomas încuviințează gânditor în fața explicației mele seci și se ridică în scurt timp în capul oaselor, aruncându-mi o privire pe care aș fi dorit să o evit cu orice preț acum. Îmi mușc limba cu asprime și fața mi se orientează spre ușa închisă a sălii. Deja știu ce urmează să mă întrebe.

- Cum te mai simți? aproape șoptește, sprijinindu-și brațele de genunchi și analizându-mă în același mod iritant de îngrijorat și tipic lui.

Știu că are dreptate și sunt conștientă și cât de justificată îi este grija pe care mi-o poartă constant, mai ales acum când toată lumea a aflat de episodul cu Salvadore din lift. Lucru justificat de faptul că am făcut o alegere și chiar am de gând să mă țin de ea. Însă nu numai Tomas a fost luat prin surprindere de dezvăluirile mele. Faptul că Salvadore a putut intra și ieși din hotelul reptilei nevăzut și mai ales, ideea că a avut și oameni în interior pentru a-i reuși planul, sunt două cauze fără cusur pentru enervarea stârnită în fratele meu. Leo și Romeo au fost la fel de surprinși, însă reacția niciunuia dintre ei nici nu se apropie de cea pe care a avut-o Antonio Calistro în momentul în care, practic, i-am aruncat vestea în față de parcă nu ar fi fost mare brânză. Nimic nu s-ar putea compara vreodată cu imaginea acelei expresii care mi-a rămas pentru totdeauna întipărită în minte. Ca o răzbunare bine meritată.