Pull The Trigger

Capitolul 42 - To trust and compromise

C A P I T O L U L  42 -"TO TRUST AND COMPROMISE"

                 Sunt desprinsă din confruntarea vizuală doar când îmi simt talia împinsă ușor de la spate de aceeași mână de mult poziționată acolo. Cu un gest care să-mi trădeze starea de neliniște, bărbia mi se înalță și privirea agitată îmi este întâlnită de ochii secretoși ai bărbatului care mă avertizează tăcut să nu mă pierd cu firea. Nu schițează nicio mișcare, nici măcar nu clipește, însă este suficient să mă uit preț de două secunde în privirea sa pentru a înțelege că ar fi indicat să mă adun înainte să stric totul.

        Îmi simt buzele formând o linie fină și privirea revenindu-mi treptat la răceala intenționată de la început. Nu îmi pot lăsa emoțiile descoperite pentru toate chipurile care îmi urmăresc la sânge și cel mai mic gest. Și, mai ales, nu când Sofia Vanna pare la câteva milisecunde distanță să îmi rupă capul de pe umeri.

    Calistro execută hotărât primul pas în direcția grupului ce ne așteaptă și îl urmez cu o delăsare intimidantă conturându-mi acum chipul. Treptat, mulțimea ce ne înconjoară se desparte sub forma unui coridor și calea către membrii familiei Vanna ne este liberă și fără obstacole. Nimic nu mă mai ferește în clipa aceasta de mânia evidentă din ochii femeii care nu s-a clintit de când m-a văzut.

- Capo, Cristiano Vanna pornește în întâmpinarea noastră și ne oprim din înaintat la jumătatea coridorului de persoane. Este mereu o onoare să vă avem în casa noastră, tonul îi este incontestabil de politicos și la fel și gestul de a-i strânge mâna lui Calistro.

      Privirea i se fixează și pe mine preț de o clipă, însă Cristiano doar strânge apăsat din buze și se preface că nu mi-a observat prezența, de-a dreptul în fața sa. Nu știu dacă ar trebui să fiu surprinsă sau nu, însă intervenția lui Mariano în următorul moment îmi ia atenția de la tatăl său. Acesta pășește lângă Cristiano promovând un zâmbet tipic, însemnând că Sofia este singura care nu a făcut efortul de a veni să își arate respectul.

- Antonio. Emily, privirea i se mută în mod surprinzător asupra mea și Mariano își lărgește acum zâmbetul cu un aer suspicios de complicitate. Arăți superb ca întotdeauna.

      Îi ignor cu ușurință complimentul. După ce copie gestul de a-i strânge mâna lui Calistro, continuă să mă șocheze prin modul în care îmi înșfacă blând mâna lăsată liberă pe lângă corp și mi-o sărută scurt înainte să am șansa să protestez. Simt cum sprâncenele amenință să ia forma unei încruntături pe chipul meu încă gol de emoție, dar îmi mușc limba și mimez nonșalanță. În plus, sunt distrasă de reacția altcuiva.

      Dacă înainte credeam că este anormal de rigid, Cristiano Vanna trece acum la un nou nivel de anxietate reținută. Maxilarele i se încleștează și evită în mod evident să privească în direcția fiului care nu i-a urmat exemplul, ci mi-a recunoscut prezența cu atâta familiaritate și îndrăzneală.

- Cristiano, Mariano. Este mereu o plăcere să fiu primit, Calistro schițează un zâmbet abia observabil și îmi simt mâna dreaptă reprinsă într-o strângere fermă. Nu aveam de gând să particip după toate cele întâmplate în ultima vreme, însă a intervenit ceva neprevăzut și... m-am văzut nevoit să o fac.

    Vocea îi capătă o oarecare intonație aspră spre final și furnicături mă cuprind involuntar. Nici Cristiano nu reacționează mai bine, pentru că zâmbetul deja forțat și slab îi piere acum treptat de pe față. Totul în timp ce eu mă simt ca o intrusă din ce în ce mai mult.