Pull The Trigger

Final PULL THE TRIGGER partea I

****

Cum am și spus, dacă voi decide să mă las total de carte, măcar voi povesti restul ei, așa încât și voi și eu să avem un fel de împăcare (sufletească, dacă doriți) că PTT și-a găsit (într-un fel sau altul) finalul  și că nu rămâne o altă poveste neterminată și care să lase cititorii plini de întrebări.

Vor fi două părți, iar în aceasta (prima adică) acopăr ceva mai pe lung petrecerea, urmând ca în ultima parte să mă axez pe restul cărții mult mai pe scurt.

*******

Emily îl confruntă în sfârșit pe Romeo în legătură cu dimineața în care a prins-o venind din camera lui Antonio. Se enervează când acesta evită să îi răspundă clar la întrebarea de ce nu a dat-o încă în vileag, dar își pierde din tupeu când Romeo o întreabă verde în față de ce se ascund? 

"Nu suntem sfinți și nici nu avem valori câtuși de puțin sensibile... suntem criminali, Emily! Cine crezi că și-ar permite să te judece?"

Deși vag încuiată de adevăr și pusă la colț când nu poate veni cu o explicație măcar puțin convingătoare, Emily îi reamintește aspru că orice ar face e doar decizia ei și că Romeo ar face bine să nu se răzgândească și să înceapă să ciripească. Romeo se ridică de la masă chicotind și îi reproșează pe ton amuzat că ea e singura persoană nehotărâtă din încăpere.

***

Petrecerea

Emily se află în camera ei în fața oglinzii de la măsuța de machiaj, aranjându-și părul într-un coc neglijent când o bătaie silențioasă îi atrage atenția asupra ușii. Aruncând o privire la ceas, deja știe cine e. Îi strigă să intre fără să se întoarcă cu fața spre ușă dar îi intersectează privirea în oglindă din prima clipă.

Îi reproșează că a întârziat și revine la a adăuga ultimele detalii coafurii. Antonio avansează spre ea tăcut până ce forma sa masivă i se alătură în reflexia din oglindă. Rostește monoton că situația din străinătate s-a complicat și că de asta nu s-a putut întoarce la timpul stabilit, iar Emily observă că e deja îmbrăcat pentru petrecere. Parcarea și conacul deja au început să se umple treptat de mașini și invitați, așa că cât de curând vor trebui să-și facă și ei apariția. Trec încă o dată peste ultimele detalii ale planului și Emily schimbă subiectul conversației adăugând în discuție rochia ei, venită la pachet cu un set de aripi mici, dar care complimentează rochia albă/aurie fără cusur. Antonio o ajută cu fermoarul rochiei la spate și îi șoptește la ureche că rochia trebuia să fie demnă de "angelo".

Se duc pe terasă să arunce o privire la mașinile care deja au format coloană la intrarea pe proprietate și Antonio îi leagă masca la ochi în timp ce ea îl întreabă ce se va întâmpla dacă lucrurile nu decurg conform planului în noaptea asta. Antonio păstrează tăcerea, așa că Emily se răsucește spre el, aducându-și chipul la milimetri de al lui în timp ce dezvăluie cu o șoaptă slabă că în ciuda tuturor detaliilor care ar trebui să facă planul să nu dea greș, îi este totuși teamă. Fără să își dea seama, ridică o mână să îi atingă masca (Emily poartă o mască aurie și Antonio una neagră, care îi acoperă însă doar jumătate de față -e important ca el să fie ușor de recunoscut la petrecere). Momentul devine ușor tensionat când gestul ei schimbă atmosfera din stresantă în romantică șiiiiiii... aproape se sărută, doar că sunt întrerupți de sunet de claxoane și hohote de râs din exterior. Realizând că se află extrem de expuși și că ar fi putut fi ușor văzuți de jos dacă cineva se întâmpla să fie atenți la ei, Emily dă înapoi. Cuvintele lui Romeo încă îi stau pe creier și deși urăște să admită, de atunci și până acum s-a gândit la scenariul *improbabil* de a ieși la iveală cu întreaga chestiune cu Antonio (asta după ce a ajuns la concluzia că nu e ca și cum o avantajează în mod real să facă efortul de a se ascunde). Cel mai tare o chinuie însă ideea că Tomas sau tatăl ei ar fi devastați.