Pull The Trigger

Capitolul 47 - Of boundaries and nightmares

 C A P I T O L U L  47 - "OF BOUNDARIES AND NIGHTMARES"

         Îmi simt dinții apăsând deja dureros asupra propriei limbi și panica mă cuprinde în valuri și mai dese în timp ce mai încerc încă o dată să îmi recuperez mâna dintr-a sa.

- Încetează, mimez pe buze și mă enervez și mai tare când își arcuiește cu aer placid o sprânceană în direcția mea. 

     Nici nu mai verific acum dacă cineva ne-a devenit martor la schimbul de priviri promițătoare. Pur și simplu, privirea mea continuă să îl ardă cu intensitatea unui adevărat iad și unghiile mi se înfig din ce în ce mai vehement în palma care o ține prizonieră pe a mea.

-Emily! îmi aud numele strigat și mă întorc nici o clipă mai târziu spre restul mesei, șocul fiindu-mi limpede descris pe chip.

Cu toate acestea, neașteptatul se petrece, pentru că simultan cu momentul atragerii atenției mele de nicăieri, și mâna mi-a fost de asemenea eliberată din prinderea de fier mascată, mulțumesc lui Dumnezeu, de suprafața mesei.

- Ce? mă trezesc răspunzând poate puțin prea acră, încă buimăcită de momentul de mai devreme și extrem de tentată să îi arunc în continuare priviri lui Calistro cu coada ochiului, în caz de orice.

Totuși, chiar e de apreciat că mi-a dat drumul când a trebuit... deși, ce aș fi apreciat cu adevărat ar fi fost absența totală a riscului la care m-a supus fără noimă.

- Ia-o ușor, pisi! Raul își ridică teatral brațele în semn de predare. Voiam doar să știu dacă Leo spune adevărul și dacă într-adevăr se ascunde o fată de casă sub moaca ta de prințesă râzgâiată...

- În primul rând, eu consider de menționat faptul că adevărata fată de casă este Leo, Dante intervine amuzat și jumătate din masă izbucnește într-un râs spontan. 

- Bine, fie, Leo aprobă chicotind și intrând voios în atmosfera de tachinare. Totuși, să nu uităm că dacă este o prințesă așezată la masa aceasta, nu are cum să fie nimeni altcineva decât Dante, singurul om cunoscut, care până la ora actuală, reușește să îi facă reală concurență Monicăi în privința mărimii dressingului și a numărului de haine în general. 

- Touche! paharul lui Dante se ridică acum în semn de toast și respect pentru replica prietenului său, însă ghinionul lui este că am și eu chef să mă implic în toată tachinarea aceasta.

- Bei alcool? mă prefac bulversată și nu este nevoie să treacă mai mult de cinci secunde înainte ca Monica să îi înhațe paharul din mână și să îl așeze în partea ei de masă, la suficientă distanță de partenerul ei, încă aflat în poziția de a fi pe medicație și reguli stricte din partea spitalului.

     Strângând din buze și resemnându-se cu un răsuflat prelung și greoi, Dante dă semne de o oarecare purtare de pică în timp ce mă aplaudă silențios și eu îi fac jucăuș cu ochiul și îmi duc paharul de vin la buze. Arunc o privire și în direcția lui Leo, iar acesta pare la fel de mândru de mine de acea lovitură sub centură, pentru că îmi afișează un rânjet larg și fermecător. 

    Subit, o palmă fierbinte își apariția pe genunchiul meu sub masă și nu îmi trebuie mult până să tresar în scaun și să-mi scap jumătate din conținutul paharului pe mine. Cu toată lumea izbucnind în râs în jurul meu și făcând haz pe seama mea, singurul lucru pe care mă pot concentra rămâne prezența acelor degetele lungi și hotărâte pe piciorul meu, făcându-mi inima să o ia din nou la goană și capul să îmi vuiască de zeci de gânduri amestecate.