Pull The Trigger

Capitolul 41 - In the vipers' nest

 CAPITOLUL 41- "IN THE VIPERS' NEST"

          E amuzant cum cea mai mare suită în care am fost cazată vreodată mi se poate părea aglomerată, însă o privire în direcția celor patru bărbați care mă înconjoară nu-mi contestă nemulțumirea. Este destul de devreme și deși în mod normal nu sunt o persoană care doarme până târziu dimineața, ziua în care am decis involuntar să fac o excepție m-a luat total pe nepregătite. Eram doar pe jumătate trează când bătăi insistente mi-au zguduit ușa și m-au adus în fața ei cu chipul amorțit de somn, totul pentru ca spațiul meu liniștit și privat să fie invadat imediat de cei patru bărbați care în mod limpede s-au trezit mai devreme decât mine. Sau poate că nici nu s-au mai dus la culcare.

     Îmi înăbușesc un căscat silențios și îmi frec blând fața cu palmele în timp ce părul nepieptănat și răzvrătit mă incomodează subtil. Mă uit la pantalonii mei de pijama și la maioul pe care le-am îmbrăcat la întâmplare și un plescăit ironic îmi părăsește buzele. Motivul pentru care sunt atât de extenuată, nu doar fizic dar și mintal, încă tronează puternic în atmosfera apăsătoare din jur, fiind și cauza acestei reuniuni neanunțate din camera mea. 

      Așezat pe pat, la mică distanță de mine, este nimeni altcineva decât fratele meu, promovând cearcăne poate la fel de pronunțate ca ale mele și cu o expresie seacă de emoție care să îi dezvăluie ușor tulburarea interioară. Cel puțin el nu poartă pijamale, totuși. Raul nu este nici el prea departe în cameră, sprijinit fiind de peretele de sticlă dinspre intrarea în dormitor, și el înconjurat de aceeași aură severă. Romeo pare să păstreze cel mai mult distanța, participând la moment dintr-ul colț mai retras al încăperii și plimbându-și parcă distrat privirea în jur.

         Și, mai rămâne doar el. El, cea mai puternică prezență din încăpere. Există șanse ca restul să poarte aceleași haine de aseară, nu am de unde să fiu sigură, dar vestimentația sa este cu siguranță schimbată... Nu mai este aceeași în care mi-a părăsit camera la orele târzii ale nopții trecute.

- Știu că e devreme și că probabil încă ești zguduită după ce s-a întâmplat aseară, însă te asigur că discuția asta nu mai putea aștepta, Raul se străduiește să îmi zâmbească cât mai încurajator, însă singura mea reacție este o încruntătură câtuși de puțin discretă.

      Zguduită mi se pare un termen ridicol de lejer. Aș fi de acord mai degrabă cu un cuvânt ca "terorizată" sau "marcată" pentru a descrie amprenta pe care și-au lăsat-o asupra mea evenimentele nopții trecute. Mâna așezată peste saltea îmi este brusc prinsă de strângerea blândă a lui Tomas și mă răsucesc în direcția sa oarecum surprinsă. Îmi zâmbește forțat, sperând cumva să îmi ofere confort cu asta și tot ce pot face este să clipesc lent drept răspuns pentru gestul său.

     Deja am avut parte de momentul tipic de strângeri puternice în brațe și replici disperate de îngrijorare când a dat buzna în suita mea noaptea trecută... din fericire, la destul timp după ce Calistro plecase deja. Chiar și așa, nu pot nega senzația de apăsare interioară când mă gândesc că este așezat lângă mine pe patul unde am comis o faptă pe care nu mi-ar ierta-o niciodată.

        Nici nu vreau să aud cum ar suna în cuvinte o confesiune sinceră din partea mea: M-am culcat cu Calistro. Sau, mai degrabă, dat fiind și evenimentul recent de noaptea trecută: Mă culc cu Calistro. În mod clar este prea devreme și sunt prea extenuată din punct de vedere mintal ca să dezbat problema asta acum...

- Ca să fiu sincer, seara trecută a fost teribil de aproape să devină catastrofală, ca să zic așa, dar din fericire, Emily este teafără și nevătămată printre noi, Raul adaugă cu aceeași seriozitate neschimbată și Tomas îmi strânge delicat mâna într-a sa. Nu am fost pregătiți pentru așa ceva, dar acum că suntem, ești cât se poate de în siguranță, poți avea încredere în asta.