Pull The Trigger

Capitolul 26 - Choosing sides

                                                          C A P I T O L U L  26 -"CHOOSING SIDES"

- Dă-mi drumul! Este aici! mă zbat, încercând să îmi eliberez brațul din strângerea sa de fier. Drace, lasă-mă, nu poți vedea că e ai-

- Cine e aici? mă rotește brusc, punând capăt agitației mele zbuciumate în timp ce piepturile ni se lipesc cu o senzație electrizantă.

        Și uit. Preț de mai multe secunde, uit și ce făceam înainte de asta, rămânând pur și simplu cu gura căscată de șoc în timp ce devin palidă sub privirea sa de gheață. Încă îmi păstrează brațul capturat în același mod exagerat de brutal și faptul că nu-mi acordă dreptul la puțin spațiu personal nu mă ajută cu nimic să mă adun la timp, pentru că mă trezesc înghițind în sec și clipind cu încetinitorul în timp ce momentele se scurg pe lângă noi fără oprire.

- Cine este aici, Emily? repetă pe un ton mai calm, slăbind strângerea din jurul brațului meu și reușind, astfel să mă readucă în prezent întru totul.

        Amintindu-mi exact care era cauza panicii mele, nu mă pot decide dacă să îi răspund sau să mă răsucesc mai întâi din nou spre locul unde am zărit catastrofa. În schimb, articulez incoerent un răspuns pe care nici măcar eu nu am reușit să îl înțeleg și mă smulg de tot din prinsoarea sa. Capul mi se întoarce cu viteza luminii spre același colț din sală ca mai devreme și îmi simt inima amenințând să îmi părăsească cu forța cutia toracică în timp ce scanez toate chipurile invitaților în căutarea celui de care am nevoie. Însă... nu îl găsesc. A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost niciodată acolo. În același loc în care am zărit acei ochi verzi străpungându-mă cu intensitate nu este acum decât un spațiu complet gol și abandonat. Cum, pentru numele lui Dumnezeu?

        Brațul îmi este capturat a doua oară în maniera violentă cu care ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja și scâncesc scurt înainte de a mă afla din nou față în față cu acești ochi albaștri și reci. Totuși, de data asta nu mai încerc să protestez în niciun fel. Mi-a ajuns cu luptele de natură fizică cu mafiotul pentru o zi.

- Te-am întrebat cine e-

- Nu știu! strig, cu vocea căpătându-mi o tentă evidentă de exasperare. Probabil a fost doar imaginația mea sau poate am înnebunit într-un final de tot, mormăi mai mult pentru propria persoană, încruntându-mă în direcția locului în care degetele sale sunt încleștate strâns în jurul încheieturii mele.

        Cu toate acestea, nu sunt singura care se enervează. Îmi amintesc de ce făceam cu doar câteva momente în urmă doar când ochii îmi alunecă încet spre locul unde Mariano vorbește pe un ton scăzut cu sora sa, promovând o expresie bizar de severă. Tot corpul mi se încordează treptat și ezit înainte de a reîntâlni privirea aceea care nu mă scutește nici pentru o secundă de mânia din ea. Exact cum bănuiam, e nevoie doar de o clipă de contact vizual ca să îmi simt pielea cuprinsă de fiori înțepători.

- Ce crezi că faci? șoptește abia audibil, însă nelipsit de acea notă de amenințare care îl caracterizează.

        Dau să îi răspund, mai precis să îl întreb cu tot tupeul de care mai dispun, la ce se referă, însă îmi pierd și ultima șansă la a echilibra balanța când mă smucește subit, trăgându-mă după el cu forța în timp ce frații Vanna ne privesc din urmă cu ochi largi. Ai fratelui de uimire și ai surorii de mânie. Nu îi pot condamna, pentru că și eu sunt la fel de bulversată de ce se întâmplă la fel de mult ca și ei.

- Antonio! vocea scorpiei răsună din plin ofensată, totul în timp ce face un pas promițător pe urmele noastre, doar pentru a fi oprită de frate înainte să îl realizeze și pe al doilea.