Pull The Trigger

Capitolul 33- The Daughter

                                                      C A P I T O L U L  33 - "THE DAUGHTER"

- Unde ți-e bagajul?   

      Mă răsucesc spre Tomas arcuindu-mi încet o sprânceană. Nici măcar nu l-am auzit intrând. Îmi termin de prins părul în coadă și îmi netezesc lejer rochia sport. Laolaltă cu tenișii comozi, sunt îmbrăcată perfect pentru călătorie.

- Nu am nevoie de unul, zâmbesc, amuzată de confuzia de pe chipul său. Toate hainele și lucrurile mele sunt în Londra, îți amintești? 

     Mă așez pe pat cu un pufnet scurt și arunc o ultimă privire prin cameră, sperând să nu fi uitat ceva de care să am nevoie. Teoretic, sunt mai gata ca niciodată să părăsesc Italia în favoarea Marii Britanii. Practic, nu chiar atât de mult. Leo și Raul nu s-au întors, așa că momentele de rămas-bun -rămas-bun pentru o scurtă perioadă de timp- s-au rezumat la o discuție plăcută cu un Carlo care se simte ceva mai bine și la câteva minute de tăcere apăsătoare între mine și Monica, când ne-am întâlnit întâmplător în bucătărie. Cu siguranță îmi va lipsi bunicul lui Leo, dar mă bucur că voi avea parte de câteva zile departe de o femeie care încă pare indecisă dacă să mă ignore sau să mă sugrume.

- Ai vorbit cu mama? mă interesez, ridicându-mă doar pentru a-mi verifica pentru Dumnezeu știe a câta oară machiajul la oglindă.

     Somnul nu mi s-a îmbunătățit nici în ultimele zile, așa că mi s-a părut indispensabil să apelez la puțin ajutor cosmetic dacă nu vreau să sperii tot aeroportul cu cearcănele mele întunecate sau cu paloarea mea de cadavru. Nu ar strica să fac o vizită scurtă la un doctor pe durata șederii în Londra, deci nu cred că voi mai avea nevoie de favoarea Francescăi pentru somniferele acelea. Mi-e greu să accept că aș putea suferi de o formă gravă de Insomnie, dar e aproape imposibil de contestat când dovada clară este reprezentată de stările mele constante de anemie și incapacitate drastică de a adormi.

          Tomas îmi traversează jumătate de cameră cu doar câțiva pași lați și îl aud luându-mi locul de pe pat cu un oftat mut. 

- Da. Știe exact când și de unde trebuie să te ia. Aici nu vom avea nicio problemă din moment ce te duc eu personal la aeroport, dar trebuie să fii cu ochii în patru și cu garda sus tot timpul cât vei fi în Anglia. Deși hotelul în care stă mama este unul dintre cele mai luxoase și confidențiale posibile, nu va fi nimeni la care să apelezi în caz că lucrurile o iau la vale, oftează iar și mă încrunt spre reflexia mea din oglindă. Știu că și tu și mama considerați că sunteți mai în siguranță pe cont propriu și dacă nu ieșiți în evidență, însă tot cred că ar fi mai bine dacă-

- Am vorbit deja despre asta. Sunt în stare să am și singură grijă de mine, mormăi și îmi sprijin ofensată coatele de măsuță. Nu am nevoie de vreo gorilă de-a lui Calistro să mă conducă și să îmi respire în ceafă pentru o săptămână în care se presupune că mă îndepărtez de... tot ce înseamnă reptila și Mafie... mama s-a descurcat până acum perfect și asta fără bodyguarzi sau pază exagerată.

- Nu e același lucru... știi prea bine care este situația ta când vine vorba de a fi în siguranță pe cont propriu, îi simt privirea arzându-mă din spate și evit să i-o intersectez în oglindă. În plus, mama a avut și are mereu ajutorul unchiului Calvino la îndemână. Chiar dacă este singură în Londra, asta nu însemnă că a lăsat-o acolo fără să se asigure în mod constant că e bine...