Pull The Trigger

Capitolul 14 - New complications

                                 

                                             C A P I T O L U L  14  - "NEW  COMPLICATIONS"  

- Tot nu înțeleg ce caut eu aici, spun pentru a mia oară, privind-o cum își ridică ceașca de porțelan la nivelul buzelor rujate.    

- Ți-am spus deja. Sunt plictisită... am nevoie de companie, îmi răspunde cu aceeași indiferență, de parcă aș fi pus cea mai stupidă întrebare posibilă.

         Inspir adânc și mă încordez pe scaun, rezistând tentației de a lovi masa de sticlă dintre noi cu pumnul. Totuși, nu mă abțin complet și lovesc unul dintre picioarele mesei, provocând un zgomot răsunător și întreaga piesă de mobilier să se zguduie din cauza impactului. Chelnerul care tocmai trecea pe lângă noi se oprește brusc și mă privește șocat, îndepărtându-se înapoi doar după ce Monica îl asigură într-o franceză perfectă că totul e bine. Poate pentru ea, pentru că eu tot nu înțeleg de ce brusc, în ultimele zile, am devenit așa-zise prietene de ieșit în oraș...  aproape că încep să regret momentul în care am apărat-o de un glonț. Mai ales dacă asta i-a băgat în cap ideea că noi am fi devenit cumva prietene.

        Monica Calistro îmi afișează un zâmbet discret și se întoarce la a-și savura în liniște cafeaua cu lapte. Nu e ca și cum de la incidentul de acum câteva zile s-ar fi transformat într-o persoană minunată și care să fie nonstop drăguță cu mine... nu, asta ar fi imposibil. Pur și simplu, în loc să mă ignore în totalitate, așa cum o făcea înainte, acum pare mulțumită să își petreacă din ce în ce mai mult timp în compania mea. Bănuiesc că unul dintre motive este și faptul că Dante e ocupat douăzeci și patru din douăzeci și patru în naiba știe ce plănuiește cu reptila dar, asta tot nu explică de ce Monica a devenit atât de atașată de mine. Mai ales când nu-mi doresc deloc să o facă! Abia dacă o pot privi direct în ochi fără ca imaginea cu ea și Dante sărutându-se în fața camerei ei să nu îmi reapară în minte extrem de clară și precisă...

        Îmi mușc buza inferioară și îmi cobor ochii la aranjamentul florar de pe masă în timp ce tentația de a mă juca cu tivul propriei rochii devine greu de ignorat. Din ce pot presupune, un anumit criminal lipsit de scrupule nu are nimic împotrivă dacă petrec timp cu sora sa. Monica nu a întâmpinat nicio problemă în a da buzna în suita mea de dimineață pentru a-mi spune că ieșim în oraș, asigurându-se, în același timp, că mă avertizează să port ceva care nu o va face să se simtă rușinată să umble cu mine. Eventual, oricât de mult aș fi vrut să îi râd în față și să o refuz, am ajuns la aceeași concluzie ca acum câteva zile... ce altceva am mai bun de făcut? De ce să nu profit de neobișnuita ei bunăvoință și să dispar de îndată ce își va întoarce spatele?

        Prefăcându-mă că mă aplec sub masă din cauza unui dinsconfort cauzat de pantofii cu toc înalt pe care m-am forțat să îi încalț, verific cu priviri fugare dacă încă suntem înconjurate din toate părțile. Cafeneaua în care ne aflăm este una foarte stilată, aproape de Turnul Eiffel și destul de plină la această oră, așa că oamenii mafiotului sunt ușor de camuflat printre mese și chelneri care nu par să posede un buton de oprire. Dacă voi încerca ceva de data asta, știu încă de pe acum că va fi extrem de riscant. Față de ultima oară, acum sunt cel puțin opt persoane care ne supraveghează de aproape, toți înarmați și pregătiți să intervină dacă incidentul de acum câteva zile s-ar repeta. Așadar, Calistro nu doar că și-a lăsat sora să iasă în sfârșit din casă, dar și să mă tragă și pe mine după ea.

- Ești plictisitoare... încep să regret că te-am luat cu mine.

        Îmi iau lent ochii de la unul dintre soldații lui Calistro, intrigată de faptul că mâna îi este atât de lejer îndreptată spre suportul armei, de parcă ar fi gata să o scoată din ascunzătoare și să tragă în orice clipă. Mă ridic cu spatele înapoi pe scaun și, exact cum mă așteptam, Monica mă analizează cu ceea ce ar putea fi considerată doar pură lipsă de interes. Aproape că vreau să pornesc o discuție pe subiectul naturii relației sale cu Dante și, asta doar pentru a o face să își înghită cuvintele de mai devreme. Dar, până la urmă, nu e treaba mea. Nici nu ar putea să îmi pese mai puțin de ce face ea, Dante sau oricine altcineva din lumea aceasta infamă și plină de moarte, din care fac ei parte... mai ales Calistro. Din câte știu -nu că ar fi prea multe-, a fost adoptată de părinții reptilei când era doar un copil, însemnând că așa-zisa ei relație cu celălalt Calistro nu ar fi neapărat interzisă... poate doar nepotrivită.