C A P I T O L U L 29 -"WHAT YOU ARE TO ME"
Ceva îmi lovește insistent umărul și mă întorc spre obiectul deranjant doar pentru a-l zări pe Tomas întinzându-mi o sticlă de apă. Expresia îi este reținută și este evident din modul în care mă privește că ar fi în stare și să mă forțeze să dau lichidul răcoritor pe gât dacă voi refuza. Până la urmă, nici nu ar fi atât de deplasat, luând în considerare că nu am mai cedat nevoilor fiziologice de ore întregi. Dar nu simt nicio nevoie să o fac. Departe de a fi afectată de necesitatea hidratării, în momentul de față m-aș crede în stare și să renunț la aer dacă aș putea continua fără el.
Așadar, forțând un zâmbet timid și luând sticla din mâna sa, iau câteva înghițituri cu forța sub ochii insistenți ai fratelui meu. Senzația de răcoare și reîmprospătare este bine primită de gâtlejul meu uscat, însă nu și de stomacul care reîncepe să mi se înnoade de emoție. Strâng dopul fără să mai întâlnesc acea privire îngrijorată și abandonez sticla în poală în timp ce îmi reîntorc privirea la peisajul de afară. Mașina conduce cu viteză pe șoseaua goală și natura pustie care domină tabloul exterior reușește cumva să îmi astâmpere la loc emoțiile. Ne apropiem cu fiecare minut de tăcere și condus către Villaseta și acest simplu gând mă încurajează să îmi mut ochii preț de o clipă de la geamul meu către parbrizul din față. Jeep-ul din fruntea noastră este încă acolo, accelerând parcă din ce în ce mai mult în timp ce cadrul natural din jur se reduce odată cu apropierea de satul relativ mic.
Înghit în sec și mă încrunt involuntar, analizând cerul după-amiezii aproape terminate cu priviri dezaprobatoare. După un zbor pe care abia l-am simțit și încă câtva timp petrecut pe bancheta din spate a unei mașini de teren, nici nu cred că ziua aceasta ar putea deveni mai plină. Dar nu îmi permit să mă gândesc acum la așa ceva... nu când trebuie să îmi păstrez mintea limpede și lipsită de griji.
- Nu vorbești, remarcă în șoaptă, făcându-mă să îmi retrag ochii de la șofer și să îi îndrept din nou spre el. Nu ai mai scos niciun sunet încă de când am urcat în jet, Emily, începi să mă îngrijorezi...
- Sunt bine, îl asigur pe același ton abia audibil, însă fără să las vreo emoție să îmi încarce glasul. Pur și simplu... mă gândesc. Voi fi mai bine când ajungem, când... când îl-
- Știu, mă întrerupe și mă simt brusc lovită de dezamăgire din cauza tonului său relativ dur.
Vreau să îi explic că nu e momentul potrivit pentru asta și poate și să urlu puțin la el până îi vor intra mințile în cap, însă asta nu ar duce decât la pierderea cumpătului meu. Mi-a fost reconfirmat acum: Tomas nu e atât de hotărât să îl ierte pe tata pentru tot ce ne-a cauzat nouă implicarea sa într-o astfel de lume și neîndurarea lui rămâne fermă chiar și acum, când suntem pe cale să îl vedem.
- Încă nu îmi vine să cred că în tot acest timp a fost aici... atât de aproape de toate! tonul lui Tomas se înalță cu o tentă furioasă și sunt îngrijorată ca nu cumva să ne fie ascultată conversația de șofer sau de Raul, așezat tăcut pe scaunul pasagerului. Se ascundea în Sicilia, Emily! Nu în cine știe ce colț uitat de lume, ci în Sicilia, puțin mai departe de casa celui care îl căuta să îi ia capul, pentru numele lui Dumnezeu! Este un laș și un-
CITEȘTI
Pull The Trigger
Romance"The story where the good girl falls for the villain" Își prefera viața placidă. Iubea monotonia și ridica în slăvi singurătatea. Era un suflet solitar și un caracter pașnic. Era prinsă între dorința de a se îndepărta de tot ce îi tulbur...
