Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 1

"Abia aștept să îl văd! Am ținut legătura,dar este cu totul altceva să vină aici și să locuiască aici!" Zice Melissa extrem de entuziasmată.

Îmi dau ochii peste cap într-un mod jucăuș și îi zâmbesc. Toată ziua a vorbit despre asta și continuă să o facă.

"Păi,abia aștept să îl cunosc!" Îi răspund.

Mergem în continuare pe holurile școlii,discutând despre verișorul ei care urma să se mute aici,în Seattle. Numele lui este Zayn iar ea îmi garanta că o să-l plac. Melissa este cea mai bună prietenă a mea, în ciuda exagerărilor pe care le face uneori. Păi,pentru asta sunt prietenii,nu? Să țină unii la alții și să se accepte exact așa cum sunt: fiecare cu defectele lui. Numele meu este Rose Cameron. O să aflați pe parcurs mai multe despre mine.

"Când ai zis că vine?" O întreb.

"Mâine ajunge!"Chițăie iar eu râd. Este foarte fericită și nu vreau să îi stric dispoziția. Se pare că are o relație foarte bună cu verișorul ei, iar faptul că acum se va muta în același oraș în care trăia și ea mă duce cu gândul că cei doi se vor înțelege și mai bine.

"O să îți fac cunoștință cu Zayn. Pun pariu că o să te placă!" Spune și îmi face cu ochiul.

Restul zilei trece repede iar eu îmi petrec seara învățând pentru următoarea zi și vorbind cu Melissa la telefon. Desigur, îl readuce pe Zayn în convorbire. Ei bine,sper ca mâine,după ce o să îl reîntâlnească, să rămână la fel de fericită. După ce termin să mă pregătesc pentru mâine,plec să fac un duș fierbinte înainte de somn. Apa se prelinge pe corpul meu iar eu mă relaxez în timp ce mă gândesc la diferite lucruri care îmi trec prin minte. Îmi spăl părul și după aia ies din duș,înfășurând un cearșaf în jurul meu.

Mă îndrept spre camera mea și mă așez pe pat. Îmi îmbrac pijamaua și îmi pieptăn părul ud,uitându-mă în oglindă. Sunt întreruptă de un ciocănit în ușă.

"Pot să intru?" Întreabă Calum de cealaltă partea a ușii.

"Da." Îi răspund și îl urmăresc cu privirea în timp ce deschide ușa.

Calum este fratele meu cu un an mai mare ca mine. Ne înțelegem foarte bine și ne petreceam timpul foarte des mai demult. Acum însă, el are o iubită - Cara - cu care petrece mult timp împreună și nu prea mai avem timp doar pentru noi doi. Însă,eu și Calum avem o relație foarte apropiată în continuare în ciuda timpului care îl petrecem împreună.

"Nu te-am mai văzut azi și mă întrebam cum ești." Spune și își pune mâinile în buzunarele pantalonilor negri.

"O. Sunt bine." Răspund.

"Ai nevoie de ceva? Sunt aici pentru tine, dacă ai."

"Nu,mulțumesc Calum. Sunt bine." Îi ofer un zâmbet iar el vine să mă îmbrățișeze.

"Repet,deci dacă ai nevoie de ceva,sunt aici pentru tine." Îmi spune după ce nu ne mai îmbrățișăm. Mă privește în ochi și pot vedea ușor că lui chiar îi pasă de mine și își face griji.

"Da,știu asta."Spun.

Probabil își face griji din cauza că m-aș putea simți destul de tristă după despărțirea părinților noștri. Așa mă simt dar trebuie să merg cu fața înainte. Am fost foarte tristă și mai demult dar asta a fost decizia pe care au luat-o părinții noștri,nu eu sau Calum. Mă simțeam rău,foarte rău din cauza asta și plângeam des cu gândul la ce s-a întâmplat,dar nu lăsam asta să mi se vadă. Ar trebui să trec peste și să fiu optimistă. Nu voiam să fac persoanele la care țin să se simtă prost din cauza mea. Știu că este foarte greu pentru mine și pentru mai mulți, iar asta s-a întâmplat chiar cu trei zile în urmă.

" Eu plec să mă culc." Zice iar eu dau din cap aprobator.

"Da,și eu." Spun.

El iese din cameră și închide ușa fără zgomot. Mama deja s-a culcat pentru că a obosit foarte mult în ultimul timp din cauza divorțului. În acest moment,tata nu știu unde este.

După ce îmi usuc părul cu uscătorul,sting lumina și mă pun în pat, deschizând fereastra. Ador faptul că ea se află chiar lângă patul meu,iar sunetele calmante de afară mereu mă liniștesc. Este foarte plăcut.

Când îmi dau seama că mi se face somn,mă ridic și închid geamul. Apoi, punându-mi înapoi capul pe pernă,adorm din nou.

În dimineața următoare mă trezesc mai târziu ca de obicei. Reușesc să îmi îndrept părul și să mă îmbrac cu o fustă neagră asortată cu o bluză albastră. Aplic puțin rimel pe gene și un ruj roz deschis pe buze. Azi este ziua cea mare pentru Melissa,ziua în care Zayn în sfârșit ajunge aici și se mută aici. Și probabil azi îl voi cunoaște și eu.

"Hei,mamă. Cum te simți?" Întreb când intru în bucătărie.

"Mă simt bine. Sunt încă puțin obosită,dar asta e." Zice.

"Îmi pare rău." Spun și mă așez pe scaunul de lângă masă.

"Scumpo,nu îți fă griji pentru mine. Va fi bine,o să trecem și peste asta." Îmi zâmbește trist și adaugă: "Nu ai mâncat dar deja te-ai pregătit să pleci la școală?"

"Da,păi...nu reușesc. Ne vedem mai târziu!" Îi spun și o sărut ușor pe obraz.

"Hey,Rose!" Ma strigă Calum și eu mă întorc să-l privesc. "Mergem împreună la școală." Adaugă. Fiindcă el s-a sculat mai devreme,a reușit să mănânce.

După ce ieșim amândoi din casă și ne luăm rămas bun de la mama,coborâm scările blocului. Patru etaje de coborât nu e chiar atât de mult,dar când întârzii,este.

Pe parcursul drumului,vorbim până ajungem la scările școlii. Este bine că mergem amândoi la aceeași școală. Când intrăm,o pot observa pe Cara care ne face cu mâna. Eu îi returnez gestul iar Calum se îndreaptă spre ea,după care o sărută. Da,fratele meu este grijuliu și cred că până acum va-ți dat seama de asta.