Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 11

În timp ce facem o plimbare relaxantă prin parc,mobil îmi sună deodată.

"Mă scuzi." Îi spun lui Matt și îmi dau la o parte firele rebele de păr care mă încurcă să văd numărul de pe ecranul telefonului.

"Alo,Calum?" Îmi aduc telefonul la ureche.

"Da,Rose....Am aflat că mama s-a dus să se întâlnească cu tata. Nu știu ce să cred." Oftează iar ochii mei se măresc. De ce a plecat să se întâlnească cu el?

"Unde ești?"

"Acasă,iar mama nu este. Mi-a scris un mesaj în care spunea că a plecat să discute cu el."

"Așteaptă-mă acasă,vin imediat." Îi spun și închid.

"S-a întâmplat ceva?" Întreabă Matt îngrijorat.

"Da,eu .... îmi pare rău,trebuie să plec,Matt. Vorbim mai târziu." Îi spun îngrijorată.

"Da,sigur. Te conduc eu." Îmi zice și ne îndreptăm înapoi spre casa mea. Când ajungem,îmi spune să îl sun când voi putea iar eu dau aprobator din cap.

Urc rapid scările până la etajul patru,iar când ajung în drept cu ușa apartamentului meu,nu știu de ce dar respir adânc și apoi intru.

Sunt confuză când o văd pe mama.

"Ce...ce se întâmplă?" Întreb. Calum stă lângă mama,rezemat de perete.

"Copii,totul este în regulă. Am plecat să vorbesc cu tatăl vostru pentru că trebuia să rezolvăm ceva,atâta tot." Zice mama.

"Sau poate,situația financiară din familia noastră nu este atât de bună cum pretinzi a fi? De ce nu mă lași să te ajut?" Întreb și mă apropii.

"Rose,situația este sub control. Nu de asta am plecat acolo."

"Să știi că dacă lucrez undeva,nu îmi va afecta cu nimic notele." Adaug.

"E în regulă. Am zis și o spun din nou. Totul este bine. Nu vă mai faceți griji." Spune calmă.

"Atunci de ce ai plecat să îl vezi?" Întreb încruntată.

"Pentru că aveam nevoie să discutăm despre anumite lucruri! De ce trebuie să dau atâtea explicații?"

"Mamă,nu este vorba de explicații,este vorba despre cum aș vrea ca eu să te ajut,iar tu nu accepți,după care îi ceri ajutorul tatălui meu." Spun clar.

"Nu despre asta este vorba. Este o treabă de adulți." Spune prompt.

"Fie." Spun și mă îndrept rapid spre camera mea.

"Rose!" Mă strigă Calum din urmă.

"Ce este?" Întreb și îl urmăresc cum închide încet ușa,după care ridică un deget făcându-mi semn să tac.

"Se apropie de mine,spunând:

"Nu știu eu sigur,dar cred că mama nu a plecat acolo din cauza situației financiare. Am înțeles că deocamdată o ducem bine. Oricum,nu crezi că a plecat să-l vadă pe tata fără motiv?"

"Nu,nu cred." Spun prompt.

"Da,nici eu. S-au despărțit și dacă s-au văzut,înseamnă că au discutat despre ceva dar despre ce?" Se încruntă.

"Nu știu,Calum. Poate exagerăm. Abia s-au despărțit, poate se mai văd din când în când să mai discute despre unele lucruri." Îmi spun și eu ideea.

"Trebuie să îți mai spun ceva. Știi că părinții noștri s-au despărțit din cauză că în ultimul timp nu se prea înțelegeau,nu? Deci, mai poate fi un motiv. Tata,cu puțin timp înainte de despărțire,a început să lucreze cu o femeie,dar păreau mult mai apropiați decât pur și simplu parteneri de afaceri." Zice Calum,gânditor.

"Adică....crezi că femeia aia poate fi un motiv pentru care tata ne-a părăsit?" Întreb surprinsă.

"Poate că da,nu știu." Ridică din umeri.

"De unde știi despre ea?"

"Știu că tata a lucrat cu ea și cred că încă mai lucrează." Zice Calum și se așeză pe pat.

"Ok,deci. Unde este el acum?" Întreb. Încerc să obțin răspunsuri, ca să pun lucrurile cap la cap.

"Nu știu precis,dar cred că stă în chirie iar în curând își va cumpăra o casă."

Îmi îngrop fața cu mâinile și oftez.

"Pur și simplu nu cred că ne-a lăsat."

"Asta a fost alegerea lui." Spune Calum.

"Și crezi că e corectă?" Mă întorc cu fața spre el.

"Nu,este cea mai proastă alegere care a făcut-o vreodată." Zice iar eu îl îmbrățișez imediat.

"Te iubesc,nu uita asta." Îmi spune.

"Și eu te iubesc." Îl îmbrățișez mai tare iar el face la fel.

"Bine,deci ar trebui să întrerup acest moment și să îți spun că în curând mâncăm." Zâmbește iar eu îi întorc gestul. E un dulce.

"Ok,lasă-mă să mă descotorosesc de aceste haine." Îi spun iar el dă din cap, după care iese din cameră și închide ușa. După ce mă îmbrac în haine mai comode,hotărăsc să îl sun pe Matt.

"Hei,ești bine?"

"Da,sunt bine. A cam trebuit să rezolv ceva,dar acum am putut să te sun."

"Mă bucur că poți vorbi. Din păcate,weekend-ul deja se termină, și încep din nou orele plictisitoare."

"Da,orele plictisitoare în afară de cea de istorie." Zâmbesc iar el râde.

"O să încerc să nu te plictisesc."

"Sunt sigură că n-o să o faci." Îi spun.

"Rose,vino la masă!" Intră în camera mea Calum și mă anunță.

"Imediat." Îi răspund iar el închide ușa camerei mele.

"Îmi pare rău Matt,vorbim mai târziu? Ar cam trebui să plec la masă."

"Oh,nu e nici o problemă! Te sun eu."

Spune și închid. Tocmai îmi amintesc că nu am mai discutat cu Lissa de ieri. Sunt o toantă. I-am zis că voi vorbi cu ea mai târziu,dar am uitat. O să avem multe de discutat.