Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 29

"Ar cam trebui să plec." Șoptește Matt iar eu gem, tristă. Nu vreau să plece.

Stau cu capul pe pieptul său și cu mâinile în jurul taliei sale. El îmi mângâie părul și-i pot simți respirația sa pe ceafă.

"Da, ei bine, nu pot nega că mama va ajunge în curând." Spun și oftez.

"Weekend-ul trece așa repede... Mâine e ultima zi și din nou e școală." Spune, dându-și ochii peste cap. "Aș vrea să avem mai mult timp liber. Pentru noi."

"Știu." Aprob. El se ridică în coate și mă privește. Eu îmi pun capul pe pernă, privindu-l la rândul meu.

"Vorbim mâine. Poate ne mai ducem undeva." Zice, ridicând din umeri.

"Mda, dar fără multă companie." Spun, iar el râde.

"Fie. Te sun când ajung acasă?" Mă Întreabă,începând să se ridice din pat.

"Stai, pleci?" Îi ating ușor încheietura mâinii,oprindu-l să mai facă vreo mișcare.

"Știi că trebuie." Spune,apropiindu-se și sărutându-mă. Îi iau fața în mâini și-i spun: "Te iubesc."

"Și eu." Își pune mâinile în jurul ambelor mele încheieturi și mi le dezmiardă ușor cu degetele,după care se ridică.

Mă ridic și eu din pat, conducându-l până la ușă de la intrare. Îl cuprind, pentru ultima oară, urându-i noapte bună.

Sunt singură acasă. Mama și Calum nu sunt. Îmi zboară gândul către cei de la bar. Oare ce fac în momentul ăsta? Oare (,) Calum îl mai înfruntă pe Niall?

[Perspectiva Melissei]

Nu mă simt deloc în largul meu aici. Cel puțin dacă ar fi Rose, m-aș simți cât de cât.

"Nu trebuia să pui întrebarea aia stupidă." Îi șoptesc lui Dylan în timp ce Olivia nu pare a fi atentă. "Aia cu virginitatea." Adaug.

"Ei bine, nu știu ce mi-a venit." Ridică din umeri. E beat, se vede.

"Așadar, ești virgină?" Întreabă Dylan, uitându-se la mine mirat, cu un rânjet pe față. Probabil a întrebat mai tare decât a intentionat, fiindcă Olivia și-a îndreptat privirea către noi.

"Dap. Nu sunt o curvă ca să-mi desfac picioarele la primul care-mi iese în cale." Spun, făcându-i cu ochiul iar el râde.

"Eu nu sunt o persoană care ți-a ieșit pur și simplu în cale..." La ce se referă? Nu cumva spune că ...

O observ pe Olivia tensionată și confuză în spatele său. Aș vrea să-l avertizez să se oprească până nu spune vre-o prostie, însă nu știu cum ca să nu fie evident.

"Dylan, hai să schimbăm subiectul, te rog!" Spun, gesticulând din mâini.

"De ce? Nu ai vrea să-ți pierzi virginatea cu mine?!" După ce spune asta, gălăgia de la masa noastră dispare complet. Se așterne o liniște stânjenitoare din care vreau cu orice preț să ies. Gura Oliviei e în formă de un o perfect, neștiind cum să reacționeze sau ce să creadă. Inima îmi bubuie cu o viteză imensă iar mie nu-mi vine să cred ce am auzit.

"Ce-ai spus?!" Olivia sparge liniștea într-un sfârșit. "Ce e cu tine, Dylan?!" Țipă, ridicându-se în picioare. Probabil a atras niște priviri asupra sa.

"Auzi,nu e nevoie să țipi în halul ăsta." Se ridică Dylan. "Și da, ai auzit bine ce am întrebat-o. Asta e. Acum ce-o să faci?" Întreabă, nepăsător dar destul de enervat.