Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 4

Dimineața următoare mă scol devreme pentru a reuși să fac un duș relaxant. Mă îmbrac în niște blugi negri și un tricou alb. Hotărăsc să îmi iau și jacheta de piele de culoare neagră iar apoi asortez totul cu o pereche de teniși gri. Nu mă machiez prea tare,ca de obicei. Părul mi-l prind dintr-o coadă de cal pentru că nu am poftă să îmi fac altă coafură.

Îmi iau geanta,luându-mi rămas bun de la mama și mă îndrept spre școală. Nu am mai vorbit cu Melissa de ieri,la restaurant. Azi cred că vom avea ce discuta.

Ajung la școală destul de devreme. Lissa încă nu a ajuns aici iar din clasa mea au ajuns doar câțiva.

"Rose?" Îmi aud numele. Vocea mi se pare foarte cunoscută. Mă întorc să văd cine m-a strigat.Zayn.

"Bună!" Îmi zâmbește.

Va fi cu noi la școală. Grozav. Îl voi vedea în fiecare zi și precis își va bate joc de mine.

"Hei. Nu știam că vei fi la noi la școală." Spun sincer.

"Ei bine,nici Lissa nu știe. O să îi fac o surpriză." Zice.

Eu mă uit în podea. Chiar nu știu ce pot să spun. Dacă o să o fac, probabil voi spune ceva prostesc.

"Am vrut să te întreb...tu ai plecat așa brusc de la restaurant ieri. S-a întâmplat ceva din cauza mea?" Spune și mă privește drept în ochi. Oh,nu din nou,te rog!

Da,am plecat din cauza ta. Mă intimidezi,știi? De ce trebuie să fii așa fermecător? Aproape ai râs de mine și nu am vrut să mă mai fac de rușine,așa că am plecat. Nu i-am spus asta,dar aș fi vrut.

"Nu,eu...eu trebuia să plec." Îi spun și mă uit din nou în podea. Din nou mă intimidează și nu aș vrea să îl privesc în ochi când vorbesc.

"Oh,bine. Credeam că din cauza mea."

"De ce credeai asta?" Chiar vreau să îi aud răspunsul.

"Nu știu,asta credeam,pur și simplu." Aha. Da. Sigur. Absolut.

"Ei bine,nu a fost din cauza ta,stai liniștit." Spun,dar gândesc să adaug ceva. "Știi,dar chiar și dacă aș fi plecat din cauza ta,ce contează?"

Deci,menționez, își mușcă (la naiba,din nou!) buza inferioară și spune:

"Contează. Aș fi vrut să știu ce am greșit." Spune.

"Bine." Spun și mă îndrept spre clasă.

Mă irită faptul că se prefăcea că îi pasă de cum mă simțeam când de fapt, sigur îi era indiferent. Voia să pară politicos doar.

Plec enervată spre clasă și mă uit în urmă să văd unde este Zayn dar nu mai este acolo de unde am plecat. Din cauză că nu mă uit pe unde merg,mă lovesc de cineva.

"Îmi...îmi pare rău." Spun și când ridic capul să mă uit de cine m-am lovit, îl zăresc pe Matt.

"Nu-i nimic,frumoaso!" Îmi zâmbește și fac și eu la fel. M-a făcut din nou să zâmbesc.

"Pari supărată...Nu vreau să mă bag unde nu trebuie,dar așa pari."

"Da,sunt cam tensionată. Mergi la ore,nu? Vii cu mine?" Întreb.

"Normal că da." Îmi spune.

Urcăm scările împreună,discutând despre orice ne trece prin cap. Oricând sunt împreună cu Matt,mă face să râd. Este chiar foarte simpatic și dacă fiecare l-ar cunoaște cum este cu adevărat,nu cred că ar mai crede că este ciudat.

"Știi,mă întrebam..." Începe dar se oprește.

"Da...?" Încerc să îl fac să continue.

"Ești liberă vineri,după ore?" Mă întreabă.

"Cred,de ce?"

"Nu știu cum aș putea să spun asta,așa că o s-o spun pur și simplu, bine?"

Dau din cap aprobator,iar el continuie: "Aș vrea să te invit la o întâlnire." Îmi zâmbește iar eu îl simpatizez pe loc.

"Sigur,și eu aș vrea." Spun. Este adevărat. Matt este un tip de treabă, mă face să râd,să zâmbesc și să mă simt bine. Nu pot spune că mă duc laîntâlnire cu un necunoscut pentru că este colegul meu de clasă iar eu am început chiar să il plac. Aș vrea să merg la o întâlnire cu el.

"Sunt foarte bucuros și ușurat că ai spus da." Îmi spune și ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. Eu îl privesc și îi zâmbesc. Este așa simpatic.

După ce trece puțin timp,Lissa ajunge și se apropie deodată de mine.

"Hei,de ce ai plecat ieri așa brusc?" Mă privește în ochi iar eu mă uit în altă parte ca să o pot minți.

"A trebuit să plec urgent acasă."

"Hai,Rose! Nu mă minți!" Îmi spune serioasă și își încrucișează mâinile la piept.

"Putem vorbi despre asta mai târziu?"

"Este vorba despre Zayn?" Mi-o taie.

"Putem vorbi despre asta mai târziu?" Repet.

"De ce?"

"Nu știu."

"Uite,doar spune-mi. Dacă vrei,plecăm într-un loc mai privat."

"Bine." Spun într-un final.

Când Lissa mă duce spre un loc mai depărtat de privirea celorlalți, încep:

"Uite,verișorul tău chiar este fermecător. Mă...mă cam intimida ieri și m-am făcut destul de rușine în fața lui. Nu am vrut să mai rămân ca să creadă că sunt chiar o ratată." Spun adevărul iar ea mă privește blând și apoi râde.

"Te crede simpatică,Rose!"

"Serios?" Cred că Zayn a spus asta pentru că este politicos.

"Da. Te crede drăguță,mi-a spus-o chiar el după ce tu ai plecat ieri."

"Ei bine,cred că Zayn nu ar ieși niciodată cu una ca mine. În plus, vineri am o întâlnire cu Matt."

"Serios? Când te-a invitat la una?" Zâmbește șmecherește.

"Înainte ca tu să vii." Spun.

"Ei bine,sper să te distrezi. Dar,în privința lui Zayn,ce părere ai?"

"Este foarte sexy. Mai sexy decât m-am așteptat că va fi. Pur și simplu fermecător." Zâmbesc. Trebuia să îi spun cum mi se părea verișorul ei,oricum este cea mai bună prietenă a mea.

"Oricum,să nu îți faci griji în legătură cu Zayn. Te crede simpatică, serios." Zâmbește. "De ce nu vrei să ai o întâlnire cu Zayn? Știu că abia l-ai cunoscut,dar se vede că ești atrasă de el si nu ar trebui să aștepți prea mult."

Râd la auzul vorbelor ei și spun:"Nu cred că ar ieși cu mine."

"De unde știi?" Îmi face cu ochiul.

"Nu știu. Sigur nu sunt genul lui. Oricum,am întâlnire cu Matt. De ce mă gândesc la Zayn?" Spun dar după ce observ expresia feței Lissei, văd că se uită la cineva din urma mea. Îmi întorc privirea iar acolo stă Zayn.