Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 22

Matt se uită la mica pată de pe jachetă.

"Mă duc la baie. Vin imediat." Spune el, îndepărtându-se. Când mă întorc cu fața la Zayn, el are un rânjet plin de sine pe față iar eu mă încrunt și mă apropii rapid spre el.

"Ce naiba te-a apucat? Crezi că nu mi-am dat seama?" Întreb enervată, încercând să nu atrag atenția tuturor asupra noastră.

"Rose, cum poți să te săruți cu doi tipi diferiți în aceiași zi?" Întreabă. Întrebarea este logică, parțial. Sau total. Nu e vina mea că el e tipul cu care nu trebuia să mă sărut.

"Matthew este iubitul meu." Spun, încrucișându-mi mâinile la piept.

"Atunci...." A început a spune, dar eu l-am oprit cu o mișcare a mâinii.

"Vorbim despre asta mai târziu." Închei conversația, îndreptându-mă spre o canapea departe de Zayn pe care stătea și Melissa.

"Ce a fost asta?" Întreabă ea, cu gura căscată și mă privește confuză.

Ridic din umeri, încruntându-mă din nou și cufundându-mă mai adânc în canapea.

"Am multe de discutat cu el." Spun serioasă, privindu-l fix pe Zayn care la moment râdea în timp ce vorbea cu un tip.

"Da, și cu mine." Spune ea, luând o gură din sticla ei cu cola.

În timp ce toți discută unii cu alții, Scarlett își face apariția, dându-și părul lung și drept pe spate. Este îmbrăcată într-o fustă extrem de scurtă și un tricou cu imprimeuri. Se îndreaptă către grupul nostru și se așează pe o canapea cu alți tipi, ignorând-ul pe Zayn. Oare de ce?

Matt se întoarce peste câteva secunde, zâmbind înainte să se așeze lângă mine și să-și înfășoare brațul în jurul taliei mele. Eu mă culc ușor pe pieptul lui, întâlnindu-i privirea.

"Așadar, dacă tot ne-am întâlnit aici, de ce să nu facem ceva împreună? Mă refer, cu toții." Se ridică Alex, un tip înalt și puternic din clasa mai mare.

"Da. Hai să jucăm un joc." Propune Dylan, împreunându-și mâinile peste genunchi. Peste câteva secunde adaugă: "Are cineva o idee?" Majoritatea scutură din cap. La fel face și Scarlett, bătând plictisită cu unghiile sale lungi pe măsuța de lângă ea.

"Ce-ar fi...dacă ne-am pune fiecăruia câte o întrebare la care ar trebui să răspundem sincer?" Dă ideea un alt tip. Unii aprobă , iar apoi fata cu ochelari întreabă : "Cine cui îi pune întrebările?"

"Ei bine, nu o să facem cu rândul. Cine va ridica primul mâna, acela va adresa întrebarea." Explică el.

"Dar...dacă acea persoană reușește să ridice primul mâna la toți?" Întreb eu.

"Ei bine, asta nu se va permite. Dacă ridică o dată, nu i se va permite să mai pună întrebări la unii care vor urma. Deci? Vreți?" Întreabă el. Cădem de acord că da și jocul începe.

"Cine vrea să fie primul căruia vrea să-i fie adresată o întrebare?" Alex caută cu privirea pe cineva. Scarlett ridică mâna.

"Da, Scarlett?"

"Eu vreau. Să-mi pună cineva o întrebare." Spune, sprijinindu-se cu cotul de marginea patului și așteptând ca cineva să îi pună o întrebare. Pare destul de relaxată și nepăsătoare, în ciuda faptului că în orice moment oricine îți poate trânti o întrebare destul de bună.

Calum ridică mâna. O, perfect. Sunt prieteni cumva? Dacă da, atunci nu o avem ca prietenă comună.

Alex aprobă din cap,făcându-i semn lui Calum să pună întrebarea.