Lost in reality || z.m √ discontinued

Capitolul 15

Dimineața mă scol destul de ușor. Somnul de care am avut parte chiar mi-a ajuns deci mă ridic în vârful picioarelor și merg să fac un duș. Mă uit în oglindă. Tenul meu arată destul de bine iar pe fața mea nu se vede nici o urmă de oboseală. Astăzi nu voi avea nevoie de prea mult machiaj. După ce mă relaxez sub duș,ies din baie și dau cap în cap cu Calum.

"Bună." Spune acesta,cu ochii pe jumătate închiși.

"Hei. Pari..obosit."

"Mă simt așa." Zice,frecându-și ochii.

"Ei bine,grăbește-te." Spun și îl bat pe umăr,îndreptându-mă înapoi spre cameră.

Nu știu ce coafură să îmi fac și - ca de obicei când sunt în pană de idei - îmi prind părul într-o coadă. După ce mănânc împreună cu Calum și mama,mă îmbrac în perechea mea preferată de blugi și o bluză albă. Înainte să ies, îmbrac o pereche de teniși negri.

Ajung la școală devreme. Nu mă mir absolut deloc,desigur. Mă îndrept spre cabinetul de matematică,când de nicăieri îmi apare în cale Zayn.

"Umm,scuze. Mă cam grăbesc." Încerc să îl dau ușor la o parte cu mâna dar el nu se ghiontește.

"Te grăbești? Ai ajuns devreme." Spune și ridică din sprânceană, zâmbind.

"Nu mă grăbesc la oră. Mă grăbesc pentru cu totul altceva. Mă scuzi?" Încerc să merg mai departe dar el îmi ia ușor încheietura în mâna sa,oprindu-mă din mers.

"De ce mă eviți?" Îmi șoptește,căutându-mi privirea.

"Nu o fac. Sunt ocupată,ok?" Mă încrunt.

"Nu ești. Minți." Spune calm. Mă citește din priviri iar pulsul meu accelerează cu fiecare secundă în care mă privește insistent.

"Ok,deci...ce dorești?" Îmi smulg încheietura din mâna lui.

"Nu vreau să fii așa distantă față de mine." Spune.

"La ce te referi?"

"Mă ignori. De ce?" Întreabă de parcă nu ar ști răspunsul.

Încep să râd nervoasă,după care îmi pun mâinile la piept.

"Mă provoci sau ceva de genul? Să știi că nu voi reacționa!" Mă îndepărtez încet de el.

"De ce nu putem avea și noi o discuție normală?" Strigă din urmă.

Îmi dau ochii peste cap și mă întorc înapoi spre el.

"Mai întâi vrei să mă săruți și apoi pleci cu Scarlett la petrecere? Ce pot să înțeleg eu din asta?"

"De ce te interesează? Ai un iubit. Ai vrut să merg cu tine?" Pufnește. Încep să fiu din ce în ce mai nervoasă,așa că îmi strâng pumnii.

"Nu aș fi vrut. Nu aș fi acceptat." Spun încet,cu voce joasă.

"Păi de ce vrei explicații?"

"Vezi? Iată de ce nu putem avea o discuție normală." Spun și alerg spre etajul unde se află cabinetul de matematică.

Toate discuțiile noastre sunt aberante. Toate. Nu înțeleg niciodată nimic...și nici pe el nu îl înțeleg. Ba vrea să discute cu mine de ce îl evit,ba spune că nu e treaba mea cu cine pleacă la petrecere. Mă face să mă enervez așa cum nu am mai făcut-o vreodată.

Când ajung în fața cabinetului,nimeni din clasa mea nu se află aici,însă atunci când cineva îmi strigă numele în spatele meu,mă întorc nervoasă spre acea persoană și întreb: "Ce vrei?"

Peste câteva clipe îmi dau seama că m-a strigat Matt.

"Îmi...îmi pare rău. Nu am vrut să strig. Sunt un pic nervoasă." Îmi masez ceafa cu degetele. El se apropie de mine,punându-și mâinile pe șoldurile mele.

"Hei. Ce s-a întâmplat?" Îmi caută privirea,îngrijorat.

Eu îmi închid ochii,încercând să mă calmez.

"Nimic. Serios. Totul este Ok." Spun și îmi strâng buzele.

El dă din cap,după care mă îmbrățișează.

"Știi că sunt aici pentru tine,nu? Poți să îmi spui orice." Îmi mângâie spatele cu mâinile.

"Da,știu. Și te iubesc pentru asta." Spun și închid strâns ochii.

"Și eu te iubesc." Îmi șoptește iar eu îi simt respirația fierbinte pe gâtul meu.

Cu el mă simt în siguranță. Cu el am nevoie să fiu. El este persoana ideală pentru mine și mă face să mă simt bine întotdeauna.

Lecția începe (,) iar eu nu pot să mă opresc să mă gândesc la Zayn. Mă gândesc la el fiindcă nu îl pot înțelege. De ce a apărut așa,inevitabil, în viața mea? Din cauza lui,mințile mele se întorc pe dos. Măcar la a doua lecție stau cu Matt în bancă iar el îmi ridică dispoziția. Lecția de istorie este extrem de plictisitoare. Încerc să fiu atentă,dar nu pot. Pot adormi la ea,dar datorită lui Matt nu o fac. Stau sprijinită de el, cu capul pe umărul lui. Profesorul este prea concentrat la tablă ca să ne observe. El îmi strânge ușor mâna sub masă,iar eu îi zâmbesc.

A doua zi este ziua petrecerii. Chiar și dacă facem ore, toți se gândesc la ea,la ce o să se îmbrace și discută cu partenerii lor. Ăsta este, practic, singurul subiect important discutat astăzi.

Eu și Matt stăm pe hol,sprijiniți de perete.

"Și...la ce oră ne întâlnim?" Întreb.

Lissa și Dylan stau lângă noi. Cu toții ne înțelegem cum vom merge la petrecere.

"Petrecerea începe la ora 18:30...ceea ce înseamnă că trebuie să fim acolo pe la 18:15." Zice Dylan.

"Păi,eu merg la Rose acasă ca să o ajut să își aleagă ținuta. Eu deja mi-am ales-o,deci rămâne să o ajut pe ea. A cam lăsat asta pe ultimul moment dar....nu se pune problema fiindcă sunt sigură că are cu ce se îmbrăca." Spune Lissa .

"Iar eu vă pot lua cu mașina." Spune Dylan.

Lissa aprobă din cap,după care spune:

"Tu poți veni la Rose acasă. Eu voi fi la ea,pregătită de mai devreme, iar Matt poate veni și el cu puțin înainte să ajungi tu,Dylan." Zice ea.

"Da,sunt de acord." Matt dă din cap.

"Păi bine,atunci. Ne-am înțeles." Dylan își pune mâinile în buzunar, zâmbind.

În următoarea secundă se aude clopoțelul iar fiecare dintre noi se îndreaptă spre clasă.