White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 32

-
Din perspectiva autoarei
Cu 5 minute înainte de meci

"- O să fim prinși," chicotește rozalia, însă îi strânge și mai mult tricoul în palme, cât timp buzele lui îi gâdilau gâtul cu sărutări gingașe.

"- Lasă-i să ne vadă." Murmură Seojun pe pielea ei, fără să îi pese și o trage mai aproape.

Spatele ei s-a desprins de perete atunci când brațele lui s-au încolăcit în jurul taliei sale, trăgând-o într-o îmbrățișare blândă.

"- Dar trebuie să mergem pe teren..."

"- Mai stai puțin," oftează el și îi mângâie umărul cu nasul. Respirația lui caldă îi trimitea fiori pe șira spinării.

Changmi era sigură că va primi morală de la șefa majoretelor dacă nu își făcea apariția cât mai curând, dar nu se putea abține din a se juca cu pletele iubitului său. În ultimul timp a observat cât de lipicios a devenit băiatul, lucru care o surprinsese plăcut. De când îl știe a fost o persoană rece și distantă, mereu tăcut și la locul lui; niciodată nu-și dădea interesul pentru alții decât pentru fratele său. I-a luat enorm de mult să poată trece de pereții pe care i-a înălțat, i-a devenit cea mai bună prietenă și acum sunt aici. Amândoi, singuri, doar ei și câteva șoapte care vin din clasa de vizavi.

"- Orice ai face, trebuie să câștigi meciul ăsta. Arată-le tuturor ce înseamnă să fii Suprem," Changmi a auzit o voce cunoscută și i-a acoperit gura lui Seojun cu palma, primind în schimb o privire confuză și supărată deoarece el nu observase încă.

"- De ce sunteți așa sigur că eu sunt următorul Suprem?" Ochii ei s-au mărit la glasul unuia dintre prietenii ei apropiați."Poate fi oricine din clasa noastră-"

"- Yo, Lim Seojun, unde naiba ai dispărut?!" Mingyu strigă deodată, ecoul răspândindu-se pe hol; cealaltă conversație s-a oprit instantaneu.

Changmi îl împinge blând pe iubitul ei către băiatul care îl căuta prin școală, chiar dacă încă tânjea după atingerea sa. Gândurile ei, deși încețoșate de dorință, încă erau pline de vorbele auzite mai devreme.

"- Oh, aici erai. Changmi, Saemi te caută de ceva timp și cred că o va lua razna în următoarele secunde dacă nu te duci să o calmezi..."

Fata chicotește absentă și îl sărută pe Seojun pe obraz, fugind spre teren. În niciun caz nu voia să simtă furia prietenei sale. Știa prea bine că atunci când Saemi se enerva, nu o mai oprea nimeni. Cu o privire fugară a reușit să îl vada pe Seungwoo ieșind din clasa de lângă, însă a fost trasă afară de prietenele sale înainte să poată vedea și cealaltă persoană.

-

"- Okay, fetelor!" Doyeon bate din palme odată cu un zâmbet larg pe buze. Ochii ei erau la fel de reci ca întotdeauna, însă lui Saemi nu îi păsa deloc. Palmele ei erau transpirate și se tot uita din stânga în dreapta, ca și când căuta pe cineva cu ochii. "Sunteți pregătite să dați tot ce aveți mai bun? Saemi, tu vei fi vârful piramidei. Sper că nu ne vei dezamăgi." O spune mai mult ca pe o poruncă decât ca pe o simplă propoziție.