White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 22

—
Din perspectiva autoarei
A doua zi

Era ora șapte dimineața. Soarele abia își făcuse loc pe cerul înnorat, însă străzile erau pline cu oameni ce fugeau dintr-o parte în alta, fiecare văzându-și de propriile treburi. Și deși nu lipsiseră mult de la Academie, zumzăitul familiar al tuturor mașinilor și al pașilor grei pe trotuarul umed le oferea celor șase prieteni un sentiment de nostalgie și era frig, aerul răcoros anunțând subtil cât de aproape era iarna.

"— Nu îmi era deloc dor să mă trezesc așa de dimineață," Muse murmură, căscând atât de puternic încât lacrimi și-au făcut loc în colțul ochilor săi. Și-a pălmuit obrajii ușor, încercând să scape de somnolență și i-a prins mâna lui Four într-a ei, făcându-l pe băiatul calm să roșească și să-i evite privirea. Încă nu era obișnuit ca rozalia să fie așa afectuoasă cu el.

"— Mie-mi plac noile uniforme!" Kai exclamă fericit, analizând-o din cap până în picioare pe fata cu păr albastru de lângă el care imediat a răbufnit.

"— Asta pentru că ești un pervers! sunt zero grade afară, picioarele mele au înghețat!" Se plânge Jinx, punându-și mâinile în sân.

"— Dar porți dres-"

"— E prea subțire!"

"— De ce țipi la mine, femeie?!"

Wyld a chicotit la ciondăneala prietenilor săi și și-a întors privirea spre Dixie care își așeza mai bine fesul de culoare neagră peste urechile ce se înroșiseră. Mici înjurături — despre cum regreta că nu au venit cu mașina — îi scăpau printre buze, obrajii ei umflându-se când se bosumfla ca un copil. 

"— Nu mai avem mult, Saem. Calmează-te," îi spune, prinzându-i bărbia între degete și ridicându-i capul spre el ca să poată plasa un sărut scurt pe buzele ei reci. Fata a rămas blocată pentru câteva secunde, înainte ca pielea ei să se îmbujoreze și mai tare, lovindu-i umărul repetat cât timp iubitul ei râdea gălăgios.

Odată ajunși la noul liceu, au dat de ceilalți paisprezece minunându-se de frumusețea acestuia. Două porți mari stăteau deschise în fața lor, înalte de cel puțin trei metri și colorate cu un alb imaculat, legate de un gard ce se întindea cât vedeau cu ochii. Era un întreg campus, clădirea în sine arătând ca un palat abia clădit. Părea un paradis, însă adolescenții știau mai bine decât oricine să nu judece o carte după copertă.

Ceea ce arată frumos pe exterior nu e întotdeauna și pe interior.

"— Tu chiar nu ai mințit când ai zis că e imens..." Kai îi șoptește fetei cu păr mov, ea doar ridicând din umeri, încă simțindu-se puțin jenată din cauza întâmplării de mai devreme.

"— Intrăm?" Se aude vocea lui Seungwoo și toți aprobă.

Au reușit cu greu să găsească biroul directorului de unde și-au luat orarele și parolele de la dulapurile de pe hol. Toți elevii le aruncau priviri ciudate, ceva normal având în vedere că s-au transferat forțat în mijlocul semestrului la unul dintre cele mai prestigioase licee din Coreea de Sud. După aproximativ o oră de chin în care aproape s-au pierdut pe holurile incredibil de lungi, au aflat că vor începe oficial orele de mâine, așa că au plănuit să se întâlnească la cafeneaua lor preferată.