White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 24

—
Din perspectiva autoarei

În aceeași zi, Kevin și Jacob priveau din tribune meciul de antrenament al echipei de baschet cu un alt liceu din apropiere.

"— Nu trebuia să îi paseze lui, am observat că deși sare destul de sus, nu are viteză," spuse Jacob gânditor. Celălalt îl aprobă fără vorbe, continuând să analizeze jocul atent.

Mergea bine, scorul era în favoarea echipei lor, însă tocmai când credeau că au prea mult noroc, s-a întâmplat ceva rău. Un jucător aproape a căzut pe podea din cauză că și-a scrântit glezna și Kevin nici măcar nu s-a gândit de două ori înainte să se teleporteze lângă el și să îi prindă brațul, ajutându-l să se echilibreze.

"— Mingyu, ești okay?!" Eunwoo strigă, toți ceilalți strângându-se pe lângă ei. Șatenul s-a uitat confuz la Kevin, clipind de câteva ori ca și când nu și-a dat seama cum a ajuns aici, însă și-a amintit deodată și doar i-a mulțumit silențios. S-a aplecat și s-a așezat pe podea, prinzându-și piciorul în mâini.

"— Nu-s bine, avem și meci în câteva zile..." murmură el supărat.

Jacob ajunsese lângă ei în câteva secunde și s-a așezat în genunchi, făcându-i semn lui Four să îl urmeze.

"— Ce mai aștepți? ar trebui să începem acum ca să terminăm înainte să-și dea cineva seama!" Spuse el către băiatul cu păr albastru.

"— Ce vreți să faceți?" Întreabă Mingyu când cei doi s-au plasat de o parte și de alta a piciorului său extins.

"— Nu e logic? Vor să te vindece!" Seungwoo îl informează și el refuză imediat.

"— Parcă nu aveați voie să folosiți...puterile voastre sau cum le numiți. Puteți fi exmatriculați!"

"— De aceea nimeni de aici nu va spune nimic, s-a înțeles?" Four se uită la cei din jur care au dat afirmativ din cap, fiind speriați de privirea intensă a băiatului.

"— Lasă-mă pe mine să fac mai mult, nu vreau să fiu nevoit să te vindec și pe tine după..." Jacob îi spune prietenului său.

Four și Jacob erau în departamentul de vindecare. Într-adevăr, puteau să facă lucruri extraordinare, însă totul vine cu un preț: fiecare putere are câte o slăbiciune. Slăbiciunea vindecării era că, dacă se forțau folosind lecuirea pe o mulțime de oameni deodată, începeau să aibă aceleași simptome și există chiar și riscul morții.

După câteva minute în care ceilalți s-au împrăștiat prin sală ca să țină de șase, cei doi băieți au reușit rapid să ia durerea lui Mingyu și să îl facă să se simtă la fel ca înainte. Ochii șatenului s-au mărit în surprindere, nevenindu-i să creadă ceea ce tocmai s-a întâmplat.

"— Mersi, băieți. Sincer nici nu știu cum să vă mulțumesc..." Spuse el recunoscător, prinzându-i mâna întinsă a lui Four care l-a ajutat să se pună înapoi pe picioare. Și-a scuturat pantalonii de praful de pe podea și, când s-a întors să le zâmbească din nou, ușa sălii s-a deschis puternic, o albăstruie entuziasmată făcându-și apariția pe ea urmată de Kai.