Capitolul 23

65 24 2
                                    

—Din perspectiva autoarei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Din perspectiva autoarei

"— Când ajung?" Subin întreabă somnoros, ciufulindu-și pletele brunete și înăbușind un căscat puternic.

Saemi i-a zâmbit, lăsând telefonul pe măsuța de cafea și făcându-i semn să se așeze lângă ea pe canapea. Pășind leneș, a făcut ceea ce i s-a spus și s-a lăsat să se cufunde în brațele ei primitoare.

"— Astă seară," îi răspunde cu un ton cald și liniștitor. După câteva secunde silențioase în care degetele ei i-au mângâiat părul, el a oftat scurt, aproape chinuit, lucru ce a făcut-o pe ea să-și încrunte sprâncenele în confuzie.

"— Crezi că mă vor accepta?"

Fata a lăsat un chicot să-i scape printre buze.

"— Ce vrei să spui, Subin? îi cunoști pe părinții mei!" 

Hyejin, mama lui Saemi, este un designer foarte cunoscut în Seoul. Prin minunatele ei creații vestimentare a găsit succesul și a reușit, în așa fel, să-l întâlnească pe Kangjoon, un renumit model care de câțiva ani încoace și-a construit propria agenție. Împreună, cu abilitățile ei excelente în desen și fashion și cu popularitatea și carisma lui, au ajuns foarte stabili pe plan financiar. Erau niște oameni de milioane, atât de calzi și blânzi, însă erau mai mereu plecați în jurul lumii, fiind invitați la diferite evenimente și începând sute de proiecte bine plătite.

El s-a depărtat de ea și a privit cum ochii ei căprui străluceau distrați. Starea ei era atât de pașnică, însă el nu-și putea abține panica pe interior. Era prima dată când îi întâlnea pe părinții ei în calitate de iubit și nu un simplu coleg de școală — și inamic — ca acum câțiva ani.

"— Mama era pregătită să-ți ofere toată bucătăria prima dată când ai văzut-o. Și atunci nici măcar nu ne suportam!" Spuse ea și râde ușor, dar se oprește când îi vede expresia serioasă. "Okay, uită-te la mine." 

Mâinile ei i-au prins obrajii, forțându-l să continue contactul vizual ce deja îl aveau.

"— O să fie bine, ai încredere în mine!"

La cuvintele ei pozitive, el doar a dat din cap în semn afirmativ, afișând un zâmbet micuț. Saemi și-a apropiat fața de a lui și, chiar înainte ca buzele lor să se atingă, s-a auzit soneria. Ochii lor s-au mărit considerabil.

"— FIICA MEA MINUNATĂ! EȘTI ACASĂ?" Bărbatul de vârsta a doua strigă de pe partea cealaltă a ușii, făcând-o pe soția lui să-și dea ochii peste cap amuzată și să-l șușotească.

White Night | Victon [ DISCONTINUED ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum