White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 1

—
Din perspectiva lui Muse

"— Nu înțeleg cu ce ți-am greșit, Seungwoo..."

Soojin murmură când băiatul își aruncă brațul în jurul gâtului ei și zâmbește larg.

"— Yah! ia-ți mâna de pe ea, perversule!"

Oftez și îmi abțin chicotele ce amenințau să-mi scape printre buze. Curând trebuie să mergem în clasa comună și să facem primele ore 'normale', cum le numim noi. În afară de practicarea abilităților și studiul despre acestea, suntem nevoiți să învățăm și materiile pe care le fac oamenii normali cum ar fi biologie, matematică, limba coreeană și altele. Așa că, ridicându-mă de pe scaunul meu, îmi netezesc uniforma cu degetele și îmi iau telefonul cu mine deoarece astăzi doar primim orarul și suntem liberi să plecăm acasă.

"— Muse! ești gata?" Four își face apariția în fața clasei mele și eu aprob, fugind spre el.

"— Muse ne inșeală iar cu celălalt departament," Chan spune trist și fix atunci Jinx și Dixie ajung lângă noi.

"— Ești gelos, Channie?" Fata cu păr mov îl tachinează, zâmbind parșiv.

"— E-eu? Niciodată!"

"— Continuă să te minți singur, blondule."

Seungwoo îi prinde gulerul și îl ține din a o alerga pe Dixie care deja se ascunsese după Jacob. Toate departamentele sunt acum unite și mergem cu toții, mai bine zis, ne fugărim unii pe alții cât timp cei liniștiți râd de noi prin spate.

"— Kevin, de ce râzi?" Dixie își mijește ochii la el și îl văd cum înghite în sec la privirea ei mortală.

"— La dracu'!"

"— LIMBAJUL!"

—

După școală, eu și fetele o luăm pe jos spre casă. Albăstruia tot lovește pietricelele de pe stradă și murmură ceva printre dinți, cât timp Dixie își face aer cu mâinile, copleșită de căldură.

"— Okay, Jinx, ce ai pățit?" o întreb eu, deja disperată de toanele ei. Ea își deschide gura să zică ceva, însă fata cu păr mov o oprește deodată.

"— Dacă e despre Kai, nu vreau să aud."

Își închide buzele înapoi și îi aruncă o privire urâtă celeilalte.

"— Sunt surprinsă că tu nu ai nimic de zis despre Wyld, Dixie."

La auzul numelui său, își dă ochii peste cap.

"— Ugh, nu-mi aminti de idiotul ăla! mereu trebuie el să fie primul pe departament." Vocea ei crește ușor când vorbește despre el, ceea ce mereu mă face să râd." Nu-l voi lăsa niciodată să mă întreacă! nu-i voi da niciodată satisfacție, cine se crede?!"