White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 12

—
Din perspectiva autoarei

Două dimineața, petrecerea era încă în viață și în aer plutea o atmosferă sufocantă din cauza tuturor oamenilor ce dansau fără oprire. Dixie, care sorbea al treilea pahar de șampanie, și-a simțit telefonul vibrând în gentuța ei de umăr și l-a scos să vadă un mesaj de la colega ei de cameră.

Yeji✨
Yah, vino până în cameră,
trebuie să vorbesc ceva cu tine.

Îngrijorată, și-a îndesat mobilul înapoi, pornind cu pași rapizi spre hotel. A reușit să iasă din mulțimea extaziată, făcându-și drum spre camera lor, cu un pic de dificultate având în vedere tocurile înalte pe care le purta. A ajuns să bea mai mult decât ar fi trebuit și se simțea amețită; nimic care să o oprească din a se distra la maxim în ultima ei noapte aici, totuși. Pe parcursul serii a reușit să le piardă cumva pe prietenele sale, fiind deodată înconjurată de ceilalți colegi ai săi care dansau puternic pe ritmul melodiei disco, însă nu i-a băgat în seamă.

Tot ceea ce îi cutreiera mintea acum era seriozitatea mesajului de mai devreme care îi inducea o stare de neliniște.

Oare ce e în neregulă cu Yeji?

Teama o mânca de vie, însă gândurile ei au fost întrerupte atunci când, în loc să o vadă pe brunetă, a găsit pe altcineva în fața camerei ei.

"— Seungwoo?" Murmură ea, el zâmbind sugestiv înainte să o prindă de mână, să o tragă după el câțiva pași și să o împingă în dormitorul lui. Clinchetul cheilor a făcut-o să înțeleagă că tocmai a fost încuiată aici și...nu era singură.

"— Ei bine, dragii mei porumbei, nu ieșiți de aici până nu sunteți împreună!" Spuse el și fata cu păr mov își ridică privirea să-l zărească pe Wyld.

"— Yah, deschide ușa!" Se întoarce ea și lovește obiectul de lemn cu pumnul.

"— Ne vedem mâine!"

Cu un oftat a ascultat cum pașii lui se depărtau ușor de dormitor și, odată ce nu a mai auzit nimic, și-a rotit corpul și a aruncat geanta pe fotoliul de piele.

Fericirea lui Wyld a apărut aproape instantaneu și nu și-a putut abține zâmbetul triumfător ce-i înflorea pe buze.

"— Ți-am spus că așa se va întâmpla," dă el din umeri și se lasă să cadă pe spate, în patul frumos aranjat de lângă fereastră.

"— Nu trebuia să mă îngrijoreze pentru asta, totuși..." Dixie își trece degetele subțiri, pline de inele argintii, prin pletele ușor ondulate și se apropie de balcon.

"— Te-a mințit și pe tine?" Își reazemă el greutatea în coate, privind-o cum își freacă tâmplele continuu.

"— Mm, Yeji mi-a dat- adică m-a anunțat că vrea să vorbească ceva cu mine. Eram așa speria- ba nu, adică eram- nu știu ce vorbesc..." Se bâlbâie ea, volumul vocii ei diminuându-se la final, un lucru pe care Wyld l-a găsit extrem de adorabil.