White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 3

—
Din perspectiva lui Dixie

Alarma sună de zor, însă abia îmi pot deschide ochii din cauza luminii puternice ce-și face loc printre draperiile mele. Mă ridic cu greu și îmi fac drum până la baie, unde îmi fac rutina de dimineață și reușesc să mă trezesc un pic, dar destul să pot arunca pe mine niște haine confortabile.

Ce am făcut aseară?

Gândesc cât timp îmi trec peria prin păr și mă uit la cearcănele mele imense în oglindă. După ce ascund imperfecțiunile mele cu puțin machiaj, îmi iau bagajul și ies din casă, fiind sigură că încui ușa. Ugh, mă simt atât de rău și, în plus, căldura asta nu mă ajută deloc.

Desigur, este o zi minunată pentru a ne începe mini-vacanța, însă chiar nu-mi doresc să rămân cu o migrenă. Îmi întind corpul ca o pisică și privesc cerul pentru puțin timp. Abia aștept să mă relaxez cu prietenele mele pe insulă. Antrenamentele sunt obositoare. Sunt și părți distractive, dar sesiunile de bătălie corp la corp mă extenuează fizic. Bine că vineri am avut decât câteva ore ușoare de vorbit telepatic apoi ne-a lăsat să plecăm acasă. Domnul Mino e cel mai bun profesor din lume! Mai puțin când ne pedepsește...

Mă cutremur la gândul acela și-mi scutur capul. 

"— Oh, bună dimineața, rază de soare!" aud o voce familiară și mă întorc la timp să prind o mică sticluță care a fost aruncată spre mine." Bea asta, presupun că ești mai mahmură decât pari."

Îmi dau ochii peste cap, chiar dacă nu refuz și fac ceea ce-mi spune.

"— Acum vrei să-mi explici mai bine de ce a trebuit să ne sărutăm aseară?"

O tuse involuntară mi-a străpuns gâtul la cuvintele lui. Amintirile de aseară au revenit ușor în mintea mea și obrajii mi-au luat foc. Ne-am sărutat?! Nu-mi amintesc să o fi făcut. Îmi ating, fără să gândesc, buzele cu degetele, încercând să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat.

"— C-c-ce vrei să spui?!"

Wyld își ridică o sprânceană și pufnește într-un râs gălăgios, mâinile lui îmbrățișându-i talia. Abia acum observasem cum arăta. Îmi părea cumva ciudat să-l văd fără uniformă, în haine normale și adidași, cu ochelari de soare așezați printre pletele negre de păr. Un colier lung se odihnea în jurul gâtului său, căzându-i pe piept.

"— Dacă ți-ai fi văzut fața-!" spune printre chicote.

"— Wyld, idiotule, ne-am sărutat?!"

"— Woah, cine s-a sărutat cu cine?" auzim vocea lui Chan din spatele nostru.