White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 28

—
Din perspectiva lui Saemi
Cu două zile înainte de meci

Au trecut două zile de când Seungwoo, Heochan și Soojin aproape au fost exmatriculați și o zi de când directorul ne-a anunțat că vom plăti toată clasa pentru ceea ce s-a întâmplat. Din cauză că au fost o mulțime de elevi care au filmat scena și proprietarul școlii era, din păcate, tatăl băiatului aproape sugrumat de puterile surprinzătoare ale colegilor mei, Jiyong a fost nevoit să plătească o sumă imensă de bani ca să le închidă gura tuturor.

Așa că acum suntem prinși și noi la mijloc. Și, pe lângă asta, sentimentul că se va întâmpla ceva rău nu dispărea. Am presupus prima dată că lucrul rău va fi bătaia dintre cei doi, dar se pare că m-am înșelat. E ceva continuu, persistent și care nu vrea să se ducă odată. Mă frustra și mă aducea până în punctul în care nu mai gândeam coerent, în care nu mă puteam concentra.

"— Mm, de ce ești trează?" Îi aud vocea răgușită a lui Subin când se întoarce spre mine complet și mă îmbrățișează mai aproape de corpul său."E aproape cinci dimineața și e sâmbătă...Nu poți dormi din nou?" Nasul lui îmi gâdila ușor pielea gâtului, un zâmbet slab jucându-se pe buzele mele atunci când mi-am ridicat mâna ca să o plasez în pletele sale brunete.

"— Voiam doar să te văd înainte să pleci din nou," murmur. Ochii mei erau fixați pe tavan în momentul în care s-a ridicat încet și s-a rezemat în cot ca să mă privească somnoros, pe când cei căprui ai lui erau mijiți și se chinuia să nu adoarmă înapoi.

"— Tura mea e la cinci jumătate, totuși."

"— Nu am voie să te admir înainte de asta?" Îl văd zâmbind timid și se apleacă să-mi sărute buzele scurt, sau cel puțin voia pentru că în următoarea secundă îl trag înapoi de gulerul tricoului ca să lungesc momentul dulce.

"— Ești o ciudată," îmi șoptește când ne despărțim, făcându-mă să îi dau un pumn în piept.

"— Yah, de unde știu eu că tu nu mă privești de fiecare dată când dorm!?"

Chicotește și se ridică în șezut, întinzându-și corpul ca o pisică, apoi doar își întoarce capul spre mine și rânjește sugestiv.

"— Eu sunt subtil când o fac," cuvintele îi scapă printre buze fără să vrea. Mi-am simțit obrajii arzând la confesiunea lui bruscă și am sărit din pat. Eram pregătită să arunc cu o pernă după el, însă m-am oprit când am auzit telefonul lui bipăind întruna, semnalând că primește mesaje. Am observat cum ochii lui au jucat nesiguri prin cameră pentru o secundă, apoi s-a ridicat și a venit spre mine.

"— Hey, ce-ai pățit? nu răspunzi la mesaje?" Îl întreb, lăsând perna să cadă înapoi pe pat ca el să-mi poată îmbrățișa talia. Dă din cap negativ și se apropie, însă îmi plasez degetele peste buzele sale."Poate fi ceva important!"