White Night | Victon [ DISCONTINUED ]

Capitolul 14

—
Din perspectiva lui Dixie
Cu puțin timp în urmă

Nu înțelegeam de ce nu eram surprinsă atunci când brațele lui s-au încolăcit în jurul taliei mele și m-au tras mai aproape...

Fruntea lui s-a unit cu a mea înainte să-mi sărute obrazul gingaș, coborând cu sărutările mai jos până a ajuns pe gâtul meu. Nu am ezitat deloc și mi-am dus mâinile în pletele sale, încercând să-l simt cât mai mult, cât mai apropiat de propria ființă cât timp buzele lui îmi produceau senzații plăcute.

"— Ești așa frumoasă..." șoptește pe pielea mea, într-un mod atât de păcătos încât mi-am simțit picioarele cedând și eram recunoscătoare că strânsoarea sa pe șoldurile mele se mărise.

Știa, era conștient ce efect avea asupra mea și îi plăcea la nebunie. Mereu primea ce își dorea, întotdeauna a făcut-o. Palma lui mi-a mângâiat spatele, făcându-mi corpul să tremure în brațele lui, odihnindu-se pe piciorul meu pe care l-a ridicat și l-a înconjurat în jurul taliei sale, spatele meu făcând contact cu peretele în următoare secundă. Ochii mei s-au închis când i-am simțit degetele jucându-se cu marginile fustei mele și l-am lăsat să-și aducă fața la nivel cu a mea. 

"— Uită-te la mine," murmură atât de aproape de buzele mele, încă puțin și ne sărutam. Vocea lui era ispititoare și mă abțineam cu greu să nu mă las pradă dorințelor mele.

Nu vreau să te privesc...Gândesc, înghițind în sec și lăsându-mi capul să se rezeme de perete. Sprâncenele mele s-au încruntat și mi-am dus mâinile pe pieptul lui, sub atingerea mea simțindu-i inima cum îi bate puternic.  

"— De ce?" În tonul lui domol se putea observa ușor zâmbetul ce probabil îi înflorea pe buze. Iubea să mă aibă atât de slabă în fața lui, iar eu uram cât de mult mă distrugea psihic acest lucru.

Pentru că știu că voi ceda.

"— Yah, Dixie, la ce naiba te gândești? Nu vezi că nu toci nimic?" Prietena mea mă scoate din amintirile ce mi se derulau în minte constant, făcându-mă să scap cuțitul din mână și să observ că deja am terminat de tăiat legumele. Obrajii mi-au luat foc la gândul că visele pe care le am mă distrag extrem de tare, în așa fel încât nici nu mai pot fi atentă la ce se întâmplă în jurul meu.

"— Scuze! nu am realizat!" Spun rapid. 

Fetele din bucătărie mă privesc cu ochi suspecți, iar eu vreau doar să intru în pământ de rușine. La naiba cu el și cu visele astea tâmpite!

"— Ce vise?! pe cine visezi? E un el nu?"Jinx mă înghiontește cu cotul pentru că mâinile ei erau pline de făină și îmi aruncă o privire sugestivă. Muse se întoarce după ce a spălat vasele deja folosite și vine lângă Yuna care decora o prăjitură cu fructe.

"— Oooh, Dixie are vise neortodoxe și de-aia nu e atentă!" Yeji cântă, celelalte pufnind în râs deodată.

"— Parcă spusesei că nu poți să îmi auzi gândurile..." Îi spun fetei cu păr albastru. Ea dă din umeri, la fel de nedumerită ca mine, dar continuă să mă tachineze pe tot parcursul timpului cât gătim.