Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

Alcool fără alcool

Mai este doar o săptămână de școală. Azi a fost meciul de quidditch. Am înțeles că eu nu trebuie să dau examene la final de an pentru că, cică, am participat la un turnir.

Acum mă îndreptam spre bibliotecă. Hermione a insistat de azi-dimineață să vin. 

Intrând în bibliotecă îi aud vorbind de după un raft cu cărți.

„La cât l-ai stresat să vină, normal că nu mai apare. Nici nu are examen de dat!"

„Trebuie să mai iasă din cameră. Nu știu dacă ai observat, dar de atunci nu a mai ieșit din cameră deloc! Doar la ore și la masă!"

Știam că vorbesc despre mine.

„Ești culmea, Hermione! De ce ar fi supărat pe faptul că nu e prieten cu Malfoy Leuștean?"

„Nu că ar fi, chiar este. Tu măcar ești atent la oamenii din jur?"

„Sunt, normal... Tot nu înțeleg de ce suferă atât de mult... De ce îi pasă? E doar Malfoy, dă-l dracu'!"

„El nu știe că e doar Malfoy. Îl considera prieten. Tu te gândești cum se simte? Practic nu cunoaște pe nimeni. Gândește-te să vină niște necunoscuți la tine, în condițiile în care nu mai știi nici cum te cheamă, și să-ți spună că sunt prietenii tăi. Nici nu știu dacă ne crede."

„De ce l-a crezut pe Malfoy și nu pe noi?"

„Nu știu cum l-a abordat el. Ce trebuie să înțelegi este că s-a simțit foarte trădat. El ne cunoaște doar pe noi și pe el."

„Mă rog, Hermione..."

„Nici nu a mâncat ca lumea zilele astea! Ai observat? Și de asta aș vrea să vorbim cu el. Are nevoie de noi, Ron!"

„Dacă zici tu..."

Știam foarte bine că se îngrijorează pentru mine.

„Vreau să vorbești tu cu el..."

„Eu? De ce eu?"

„Pentru că ești prietenul lui cel mai bun! De aia, Ron!"

„Și tu ești prietena lui cea mai bună, de ce nu ai putea vorbi tu?"

„Pentru că dacă am să vorbesc eu cu el o să creadă că ne îngrijorăm. În plus, poate fi un mod și de ați cere scuze că l-ai stresat cu faza cu Ginny!"

„Vai, Merlin... Și ce să-i zic?"

„Nu știu exact, vezi și tu din răspunsurile lui. Dacă plânge de acum încolo e doar de la el, poțiunea nu mai contribuie."

Aici Hermione luase o pauză.

„Oricum, i-a prins bine poțiunea asta. La câte greutăți are mă mir că nu se plânge mai des, zic și eu. Poțiunea asta i-a mai dat o pauză de la funcția de erou curajos."

-Am sosit! le spun eu venind din spatele raftului.

-Bună!

Liniște. Liniștea asta inconfortabilă îmi provoca fiori.

-A fost fain azi la meci, îl aud pe Ron.

-Mda, cred, îi răspund eu.

O văd pe Hermione dând din cap spre mine, uitându-se la Ron cu subînțeles.

-Mi-am uitat pergamentele în cameră, băieți, mă întorc imediat! se ridică ea și plecă.

-Și... ce mai faci, Harry?